Scrutaţi-vă menirile fiinţii: nu-s oamenii făcuţi să fie fiare, ci pelerini ai binelui şi-ai minţii.
Dante Alighieri - Infernul

Traducere de George Pruteanu

She's only happy in the Sun - Ben Harper

12/20/2016

Dragostea si sado-masochismul

"[...]pentru caracterul sado-masochist, de exemplu, dragostea inseamna dependenta simbiotica, nu afirmare reciproca si uniune pe baza egalitatii; sacrificiul inseamna maxima subordonare a eului individual fata de ceva mai puternic, nu afirmarea eului mental si moral; diferenta inseamna diferenta in putere, nu realizarea individualitatii pe baza egalitatii; dreptatea inseam­na ca toata lumea ar trebui sa capete ceea ce merita, nu ca individul are un drept neconditionat de realizare a drepturilor inerente si inalienabile; curajul este disponibilitatea de-a te supune si de a indura suferinta, nu afirmarea suprema a in­dividualitatii impotriva puterii. Desi cuvantul pe care-1 folosesc doi oameni cu personalitati diferite cand vorbesc despre dragoste, spre exemplu, este acelasi, semnificatia cuvantului este complet diferita, in functie de structura lor de caracter. De fapt, multe confuzii intelectuale ar putea fi evitate prin analiza psihologica corecta a semnificatiei acestor concepte, deoarece orice incercare de clasificare pur logica esueaza in mod necesar."

[...] functia subiectiva a caracterului pentru persoana normala este de a o impulsiona sa actioneze in acord cu ceea ce este necesar pentru ea dintr-un punct de vedere practic si, de asemenea, de a-i oferi, din punct de vedere psihologic, satisfactie de pe urma activitatii sale.

[...]Teoretic, avem de-a face aici cu o eroare privind natura iubirii. Dragostea nu este inainte de toate „cauzata" de un anumit obiect, ci este o insusire latenta a persoanei, care este doar actualizata de un anumit „obiect". Ura este o dorinta patimasa de a distruge; dragostea este o afirmare patimasa a unui „obiect"; nu este un „afect", ci o straduinta activa si o legatura launtrica, al carei tel este fericirea, dezvoltarea si libertatea obiectului sau.  Este o potenta care, in principiu, se poate indrepta catre orice persoana si orice obiect, inclusiv catre noi insine. Dragostea unica [exclusive love] este o contradictie in sine. Fara indoiala, nu este nimic intamplator in faptul ca o anumita persoana devine „obiectul" iubirii manifeste. Factorii care determina o astfel de alegere specifica sunt prea numerosi si prea complecsi pentru a fi discutati aici. Ceea ce ne intereseaza este faptul ca dragostea pentru un „obiect" anume este doar actualizarea si concentrarea iubirii latente asupra unei singure persoane; nu este vorba, asa cum presupune ideea de dragoste romantica, de faptul ca exista o singura persoana in lume pe care o poti iubi, ca este marele noroc al vietii sa o gasesti si ca aceasta dragoste pentru ea are drept rezultat o renuntare la toti ceilalti. Tipul acesta de iubire care poate fi traita numai cu o singura persoana demonstreaza chiar prin acest fapt ca nu este iubire, ci atasament sado-masochist. Afirmarea fundamentala continuta in dragoste este indreptata catre persoana iubita ca intrupare a calitatilor esentialmente umane. Iubirea fata de o persoana implica iubirea fata de om ca atare. Dragostea pentru om ca atare nu este, asa cum se crede de obicei, o abstractie care vine „dupa" dragostea pentru o persoana anume sau o largire a experientei cu un „obiect" anume; ea este premisa acesteia, desi, din punct de vedere genetic, este dobandita prin contactul cu indivizi concreti.

Din aceasta rezulta ca propria mea persoana este, in princi­pal, in aceeasi masura obiect al iubirii mele ca si o alta persoa­na. Afirmarea propriei mele vieti, fericiri, evolutii si libertati isi are radacinile in existenta capacitatii si dorintei fundamentale [basic readiness] de o astfel de afirmare. Daca un individ are aceasta dorinta, o are si in legatura cu sine; daca nu-i poate „iubi" decat pe ceilalti, nu poate iubi deloc."[...]

Erich Fromm - Frica de libertate

Niciun comentariu: