Dor îmi e să beau lumina, ca în clipa care-o să vină, Fericirea să o aflu şi eu...

Dacă-nchid ochii Şi ascult vântul, Sărut lumina Şi gust pământul, Sorb cu sete din petale lacrimile florilor Şi mă-ntreb cine-o fi inventat cuvântul „dor”, Ca un foc aprins de soare, vreau să-mi dea vântul răcoare, Să mă stingă, să m-aprindă în joacă - copil hoinar, Dor îmi e să beau lumina, ca în clipa care-o să vină Fericirea, să o aflu şi eu... De ce-ar fi toamnă, De ce tristeţe, De ce uitarea, Ochii s-o-nveţe Sorb cu sete din petale lacrimile florilor Şi de viaţă, de iubire, de zare mi-e-atât de dor, Dor îmi e să beau lumina, ca în clipa care-o să vină, Fericirea, să o aflu şi eu - copil hoinar, Ca un foc aprins de soare, Vreau să-mi dea vântul răcoare, Să m-aprindă, să mă stingă din nou... Dor îmi e să beau lumina, ca în clipa care-o să vină, Fericirea să o aflu şi eu - copil hoinar, Ca un foc aprins de soare, Vreau să-mi dea vântul răcoare, Să m-aprindă, să mă stingă din nou...