Scrutaţi-vă menirile fiinţii: nu-s oamenii făcuţi să fie fiare, ci pelerini ai binelui şi-ai minţii.
Dante Alighieri - Infernul

Traducere de George Pruteanu

She's only happy in the Sun - Ben Harper

2/27/2013

Someday, in the mist of time

When I'm old and wise,
Bitter words mean little to me,
Autumn Winds will blow right through me,
And someday, in the mist of time
When they asked me if I knew you,
I'd smile and say you were a friend of mine,
And the sadness would be lifted from my eyes,
Oh, when I'm old and wise...


video

Goodbye my love, Maybe for forever
Goodbye my love, The tide waits for me
Who knows when we shall meet again
If ever
But time
Keeps flowing like a river (on and on)
To the sea, to the sea

video

The Color of My Pain, My Friend...


My friend said
I will be with her FOREVER

I asked, what is forever ?


My friend said
EVERLASTING

I said, when you are die
there is no eternal.

My friend said: ENDLESS

I asked, what is the color of endless ?

My friend said
WHITE

I said, it would become black.

My friend said
RED

I said, it would lose its color.

My friend said NOTHING
for years and years
only silence and silence.

I said
I know now the pain of love
MY FRIEND !


COLOR OF LOVE by Manouchehr Abrontan

2/26/2013

Din Catrenele lui Lucian Blaga


Limba nu e vorba ce o faci.
Singura limbă, limba ta deplină,
stăpînă peste taine şi lumină,
e aceea-n care ştii să taci.

Din Catrenele lui Lucian Blaga


Uşor nu e nici cîntecul. Zi
şi noapte - nimic nu-i uşor pe pămînt:
căci roua e sudoarea privighitorilor
ce s-au ostenit toată noaptea cîntînd.


Scara



"Cel ce voieşte să devină creştin trebuie mai întâi să devină poet. Asta e ! Trebuie să te doară. Să iubeşti şi să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubeşti. Iubirea se osteneşte pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, îşi însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit. Se jertfeşte, nu ia nimic în seamă, nici ameninţări, nici greutăţi, din pricina iubirii. Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemărginit mai înalt."

Parintele  Porfirie

2/24/2013

Vames vs.fariseu

"Daca nu simt cat de pacatos sunt, inseamna ca nu m-am aflat niciodata fata in fata cu Dumnezeu". 
Anthony Bloom

Nu poate nimeni sti cat de pacatos este, pana nu simte mai intai dorul de Dumnezeu, dorul de Adevar, dorul de Iubire, dorul de Pace. Dumnezeu reprezinta toate acestea, si cu mult mai mult, dar pana nu simti dorul dupa una dintre acestea, nu poti sti cat de pacatos esti. Nu poti sti cat esti de mincinos pana nu ti-e dor de Adevar. Nu poti sti cat esti de murdar, de intunecat, pana nu simti dorul dupa Lumina. Nu poti sti cat esti de egoist, pana nu simti dorul dupa Iubire. Nu poti sti cat esti de agitat si de nestatornic in toate, pana nu simti dorul dupa Pace.  

2/17/2013

Cele trei lucruri - si nimic altceva

Zicea sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu: Trei lucruri cere Dumnezeu de la om: credinta de la suflet, adevarul de la limba si infrinarea de la trup – ca sa poti sa ajungi sa-L cunosti pe Dumnezeu, sa comunici cu El, sa te impartasesti de El, din puterea Lui, din darurile Lui.


Parintele Galeriu - cuvantare la Biserica Silvestru din Bucuresti in Duminica Cananeencei

http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-duminica/duminica-femeii-cananeence-123259.html

Despre Paracelsus

"Acesti oameni simpli, muncitori, cu setea lor de viata, care trudesc si traiesc in mizerie, de la nastere si pana la moarte, pe care ii iubise mult, pana cand ajunsese sa nu-i mai suporte, pentru ca nu erau framantati de marile probleme care il chinuiau steril acuma, de cand considera ca nu-i mai este accesibil orice, totul, acesti oameni nici n-au dorit vreodata sa stapaneasca tot ceea ce mintea poate cuprinde.

Erau fiecare in parte, anonimi, lipsiti de eroism, in setea lor de o viata in esenta banala, dar cu care confundau fericirea. Eroarea i se parea inca grava. Intre viata la care aspirau si adevarata fericire, integrarea constienta in armonia universala, era aceeasi distanta ca intre latratul unui caine si constelatia cainelui.

Dar, fara a sti ce inseamna fericirea, acesti indivizi traiau adesea cu iluzia ca au realizat-o, ca mai au un pas pana la ea, cand se insurau, cand le nasteau nevestele, cand li se casatoreau copiii, cand isi durau casa noua, cand se ridicau din vreo boala, cand isi achitau vreo datorie grea si veche.

Realiza ca ceea ce simtea pentru acesti oameni era o umilitoare invidie si, cuprins de rusine, fara a mai pune nimic pe el, fugi in noapte, spre pod, pentru a incerca sa salveze acolo, fara indoiala ca intr-o cocioaba mizera, un om."

Fragment din "PARACELSUS- calatorie neintrerupta" - Mihai Neagu Basarab

2/15/2013

Iubirea

"Dragostea este o boala fara de care nu putem fi sanatosi".

 Alexandru Paleologu

2/05/2013

Rugaciunea Inimii Unei Printese Romance


Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul!
 Am citit adesea Rugăciunea lui Iisus în cărţi de rugăciuni şi am auzit-o în biserică, dar ochii mi s-au deschis pentru întâia dată acum câţiva ani, în România. Acolo, în micuţa mânăstire Sâmbăta, ascunsă în inima codrului întunecat, în bisericuţa albă ce se oglindea în lacul montan ca de cleştar, am întâlnit un călugăr ce practica „rugăciunea inimii”. Pace şi linişte profundă domneau în Sâmbăta acelor timpuri; era un loc al tihnei şi al tăriei; mă rog Domnului să fi rămas aşa.
De când am fost ultima oară la Sâmbăta, paşii m-au purtat departe, dar, în tot acest timp, Rugăciunea lui Iisus a stat tainic în inima mea, asemeni unui dar preţios. A dăinuit latent acolo până acum câţiva ani, când am cititThe Way of a Pilgrim.
De atunci, am căutat să o practic neîntrerupt. Uneori rătăcesc calea; şi totuşi, rugăciunea mi-a deschis în inimă şi suflet orizonturi neînchipuite.
Miezul Rugăciuniilui Iisus, sau al Rugăciunii Inimii, e însuşi Sfântul Nume, se poate spune, în întregime: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”; se poate schimba cu „noi, păcătoşii” sau cu numele altei persoane, ori poate fi prescurtat. Putere ei stă în numele lui Iisus; astfel, Iisus, singur, poate satisface în întregime nevoia celui care se roagă.
Rugăciunea îşi are rădăcinile în Noul Testament, iar utilizarea ei pune bazele unei îndelungate tradiţii. Metoda contemplaţiei bazate pe Sfântul Nume este atribuită Sfântului Simion, numit „Noul Teolog” (949-1022). La paisprezece ani, Sf. Simion a avut viziunea unei lumini cereşti, în care părea că s-a desprins de trupul său. Uimit şi copleşit de o bucurie fără margini, a fost cuprins de o fierbinte smerenie şi a exclamat, inspirat de rugăciunea vameşului (Luca 18, 13), „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.” După multă vreme de la această viziune, aceeaşi imensă bucurie îl copleşea pe Sf. Simion de fiecare dată când repeta rugăciunea; şi i-a învăţat pe discipolii săi să se închine asemeni lui. Rugăciunea a evoluat la forma sa extinsă: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!” sub această înfăţişare ne-a fost transmisă din generaţie în generaţie de călugări pioşi şi de mireni.
Invocarea Sfântului Nume nu este specifică doar Bisericii ortodoxe, ci este folosită – într-o măsură mai mică – şi de romano-catolici, anglicani şi protestanţi. Pe Muntele Sinai şi la Athos, călugării au elaborat un întreg sistem de contemplare întemeiat pe această rugăciune simplă, practicată în tăcere absolută. Aceşti călugări sunt cunoscuţi sub numele de isihaşti (din grecescul ήσυάζω „a sta liniştit, nemişcat”).
Sf. Grigorie Palamas (1296-1359), unul dintre ultimii mari Părinţi ai Bisericii, a devenit exponentul isihaştilor. După o luptă îndelungată şi istovitoare, a reuşit să confere, în cadrul Bisericii, un loc de necontestat pentru Rugăciunea lui Iisus şi pentru isihasm. În secolul al XVIII-lea, când puterea ţaristă oprima monasticismul în Rusia, iar turcii zdrobeau ortodoxia în Grecia, Mânăstirea Neamţ din Moldova (România) devenea una dintre cele mai importante centre ale Rugăciunii lui Iisus.
Rugăciunea are o importanţă spirituală atât de mare, deoarece e centrată în întregime asupra lui Iisus: gânduri, năzuinţe, speranţe, credinţă şi dragoste, toate sunt revărsate în evlavia faţă de Dumnezeu-Fiul. Ea duce la îndeplinire două porunci fundamentale din Noul Testament. Într-una, Iisus a spus: „Adevărat, adevărat zic vouă: orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. Până acum, n-aţi cerut nimic în numele meu. Cereţi şi veţi primi, ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16, 23, 24). În cealaltă, găsim îndemnul Sf. Pavel de a ne ruga fără încetare (I Tes. 5, 17). De asemenea, ea urmează învăţătura (dată de Iisus în timp ce-i învăţa pe discipoli Rugăciunea Tatălui) privind modul în care ne rugăm: „Când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşile, roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns, iar Tatăl Tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti la arătare” (Mat. 6, 6).
Iar Iisus ne-a învăţat că tot ce este impuls, bun sau rău, îşi are originea în inima omului: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6, 45).
Acestea, precum şi multe alte precepte din Noul şi Vechiul Testament sunt fundamentale pe care Sfinţii Părinţi, chiar dinainte de Sf. Simion, şi-au formulat rugăciunile lor fervente şi simple. Ei au dezvoltat o metodă de contemplaţie în care rugăciunea necurmată devine la fel de firească precum respiraţia, urmând cadenţa ritmică a bătăii inimii.
Toate drumurile care duc la Dumnezeu sunt presărate cu capcane, căci duşmanul (Satana) aşteaptă să rătăcim calea. Stăruinţa actului său se îndreaptă spre cel dornic să se mântuiască, deoarece tocmai acestuia vrea să-i pună piedici. În rugăciunea mistică, isipitele de care ne lovim le întrec pe toate celelalte în periculozitate; cum gândurile noastre se găsesc la un nivel mai înalt, ispitele sunt proporţional mai subtile. Cineva spunea că „misticismul a început în obscuritate şi s-a sfârşit în schismă”; această remarcă cinică, venită din partea unui necredincios, are un sâmbure de adevăr. Misticismul are valoare spirituală reală doar când e practicat cu sobrietate absolută.
La un moment dat, a apărut o controversă în jurul unor isihaşti care împinseseră prea departe actele de pietate şi postul, pierzându-şi simţul moderaţiei, pe care Biserica îl consideră de o atât de mare valoare. Stăruim asupra întrebuinţării abuzive a Rugăciunii lui Iisus doar pentru a demonstra că exagerările de orice fel sunt dăunătoare şi că trebuie să folosim controlul de sine. „Practicarea Rugăciunii lui Iisus înseamnă aducerea tradiţională la îndeplinire a poruncii Apostolului Pavel de a ne «ruga mereu»: nu are nimic de-a face cu misticismul, care este o moştenire păgână.” (în Cuvânt introductivla Scrieri din Filocalie)
Biserica ortodoxă este plină de viaţă mistică profundă, pe care o apără şi supraveghează prin puterea legilor ei tradiţionale; cu toate acestea, misticii săi rătăcesc adeseori calea. „«Viaţa ascetică» este o existenţă în care predomină virtuţile «dobândite», cele rezultate din eforturi personale, însoţite doar de harul universal cu care Domnul binecuvântează fiecare suflet bun. «Viaţa mistică» este o viaţă în care darurile Duhului Sfânt sunt superioare eforturilor umane şi în care virtuţile «insuflate» sunsuperioare celor «dobândite»; sufletul devine mai degrabă pasiv decât activ. Să folosim o comparaţie clasică: între viaţa ascetică, adică viaţa în care predomină acţiunea umană, şi viaţa mistică, adică viaţa în care predomină acţiunile lui Dumnezeu, este aceeaşi diferenţă ca între a vâsli şi a pluti într-o barcă; vâsla este efortul ascetului, pânza este pasivitatea misticului care se desfăşoară pentru a prinde briza divină.” (Spiritualitate orotodoxă, pag. 25)
Rugăciunea lui Iisus este miezul rugăciunii mistice; ea poate fi folosită de oricine, în orice moment. Nu e nimic misterios în asta (să nu confundăm „misterios” cu „mistic”). Începem prin a urmări preceptele şi exemplele frecvent date de Domnul nostru. Întâi, retrage-te într-un loc liniştit: „Veniţi numai voi înşivă deosebi, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6, 31); „Şi să râvniţi ca să trăiţi în linişte” (I Tes. 4, 11); apoi roagă-te în taină – singur şi în tăcere.
Expresia „a te ruga în taină, singur şi în tăcere” are nevoie, simt, de o explicaţie mai amănunţită. „În taină” ar trebui înţeles aşa cum este el utilizat în Biblie: de pildă, Iisus ne spune să dăm de pomană în taină – să nu lăsăm mâna stângă să ştie ce face cea dreaptă. Să nu fim ostentativi în practicarea religiei, nici să ne fălim. „Singur” înseamnă să ne separăm de lumea din jur şi de influenţele ce ne-ar tulbura. De fapt, când ne rugăm avem mai multă tovărăşie ca niciodată, „…având împrejurul nostru atâta nor de mărturii…” (Evrei 12, 1). Martori sunt toţi cei care se roagă: îngeri, arhangheli, sfinţi şi păcătoşi, morţii şi vii. În rugăciune, mai ales în Rugăciunea lui Iisus, devenim cât se poate de conştienţi de apartenenţa noastră la trupul viu al lui Iisus. „În tăcere” presupune că nu rostim rugăciunea cu voce tare. Nici măcar nu medităm asupra cuvintelor; le folosim doar pentru a ajunge, dincolo de ele, la esenţa însăşi.
În vieţile noastre atât de ocupate, nu e simplu, dar e posibil – fiecare dintre noi poate găsi câteva minute în care să folosească o rugăciune din doar câteva cuvinte sau chiar unul singur. Această rugăciune ar trebui repetată în tăcere, fără grabă, profund. Fiecare gând ar trebui să se concentreze pe Iisus, uitând toate celelalte, bucurii şi necazuri deopotrivă. Orice gând rătăcit, fie el şi bun sau pios, poate deveni un obstacol.
Când îmbrăţişezi o persoană iubită, nu te gândeşti cum şi de ce iubeşti – ştii doar că iubeşti din toată inima. La fel se întâmplă când îl strângem spiritual pe Iisus Hristos la inima noastră. Dacă dăm atenţie profunzimii şi calităţii iubirii noastre înseamnă că suntem preocupaţi mai degrabă de propriile noastre reacţii decât să ne oferim cu entuziasm şi fără rezerve lui Iisus. Gândeşte rugăciunea în timp ce inspiri şi expiri; calmează-ţi atât mintea, cât şi trupul, folosind bătaia inimii ca ritm. Nu căuta cuvinte, ci continuă să repeţi Rugăciunea, sau doar numele lui Iisus, cu dragoste şi adoraţie. Asta e TOT! Curios -  în atât de puţin ai mai mult decât totul!
E bine să ai ore regulate de rugăciune şi să te retragi oricând poţi în aceeaşi cameră sau în acelaşi loc, dacă e posibil în faţa unei icoane. Icoana este înzesrată cu prezenţa obiectivă a Celui zugrăvit, ajutând astfel foarte mult în invocaţie. Călugării şi măicuţele ortodoxe socotesc că folosirea mătăniilor îi ajută să-şi păstreze atenţia focalizată. Sau poate veţi considera că este mai bine să închideţi încet ochii, concetrându-vă spre universul lăuntric.
Rugăciunea lui Iisus poate fi folosită pentru a venera sau pentru a cere; pentru mijlocire, invocare, adorare şi mulţumire. Este un mijloc de a pune tot ce avem în inimă pentru Dumnezeu şi oameni deopotrivă la picioarele lui Iisus. Este o cale de comuniune cu Dumnezeu şi cu toţi cei ce se roagă. Faptul că ne putem familiariza inima cu exerciţiul rugăciunii chiar şi când dormim ne ţine încontinuu în comunitatea rugăciunii. Aceasta nu este o afirmaţie fantezistă; mulţi au încercat acest adevăr dătător de viaţă. Continuitatea în rugăciune nu o putem realiza, desigur, deodată, dar această stare poate fi atinsă; pentru că merită osteneala, trebuie „…să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte…” (Evrei 12, 1)
Am avut dovada cea mai extraordinară a comuniunii neîntrerupte cu toţi cei care se roagă când am suferit o operaţie nu mult în urmă. Am fost pentru mult timp sub anestezie. „Iisus” fusese ultimul meu gând conştient şi primul cuvânt pe buze la trezire. A fost o minune dincolo de cuvinte să descopăr că, deşi nu am şiut nimic din ce se întâmpla cu corpul meu, am fost tot timpul conştientă că există oameni care se roagă pentru mine şi că eu însămi mă rog. După o asemenea experienţă, nu mai eşti cuprins de uimire că există suflete mari, care-şi consacră viaţa exclusiv rugăciunii.
Rugăciunea a vut întotdeauna pentru mine o însemnătate deosebită, iar obiceiul format în fragedă copilărie de a mă ruga dimineaţa şi seara nu m-a părăsit niciodată; în practica Rugăciunii lui Iisus însă, sunt doar o începătoare. Dar mi-ar plăcea să trezesc interesul faţă de această rugăciune, deoarece, chiar dacă am ajuns doar la poalele veşmântului ceresc, le-am atins, iar bucuria este atât de mare, încât vreau s-o împart cu ceilalţi. Nu este un mod de rugăciune pentru oricine; poate că nu vei găsi în ea aceeaşi bucurie pe care o găsesc eu, căci rugăciunea ta poate fi foarte diferită – dar la fel de frumoasă.
În teamă şi bucurie, în singurătate şi alături de alţii, ea este mereu cu mine. Nu numai în tăcerea rugăciunilor zilnice, ci oricând, oriunde. Pentru mine, ea transformă nemulţumirea în zâmbet; înfrumuseţează, asemeni unei pelicule ce a fost îndepărtată de pe o fotografie veche pentru a lăsa culorile să apară limpezi şi strălucitoare, precum natura într-o zi caldă de primăvară după ploaie. Chiar şi deznădejdea s-a atenuat, iar căinţa şi-a atins scopul.
 Când mă trezesc dimineaţa, mă hrăneşte cu bucurie în ziua cea nouă. Când călătoresc în aer, pe pământ sau pe mare, îmi cântă în piept. Când sunt pe podium în faţa ascultătorilor, pulsează o încurajare. Când îmi adun copiii în jur, murmură o binecuvântare. Iar la sfârşitul unei zile ostenitoare, când mă întind să mă odihnesc, îi ofer lui Iisus inima mea: „(Doamne) în mâinile tale îmi încredinţez sufletul.” Dorm – dar, în timp ce bate, inima mea se roagă: „IISUSE!”
Ileana Principesă de România, Arhiducesă de Austria
(… care a devenit pentru ultimii 30 de ani din viaţa ei Monahia Alexandra; n. 5 ianuarie 1909 – stil nou, Bucureşti – d. 21 ianuarie 1991, Pennsylvania),
Trăiesc din nou. Bucureşti: Humanitas, 2010, pp. 381-387,
Introducere la Rugăciunea lui Iisus.

SURSA: http://1martisor.wordpress.com/2012/01/19/rugaciunea-inimii-unei-printese-romance/?year=2012&monthnum=01&day=19&like=1&_wpnonce=080a3c519e&wpl_rand=246e855ff3

2/03/2013

Do You Want to Love or Do You Want to Fear?



Do You Want to Love or Do You Want to Fear?
By Steve M Nash

“Love takes off masks that we fear we cannot
live without and know we cannot live within
.”
– James Arthur Baldwin

I sent this James Arthur Baldwin quote to my Weekly Wonder email list recently. It seemed to resonate with Paula, and she created the image you see above (and added it to her Facebook page). She then asked me if I’d like to elaborate on a comment I left, “Kinda explains how most of us muck up relationships!” And here I am. Elaborating. And learning about my own life whilst I do so…
So. What do I think Mr. Baldwin means with his words, and how do I think we can all apply his wisdom in our relationships today to help our relationships become what we’ve always truly known they could be? Well…
  1. Masks are our defence mechanisms that keep us ‘safe’
  2. Real Love cannot be experienced ‘safely’
  3. Another name for Real Love is… Unconditional Love
1. Masks are our defence mechanisms that keep us ‘safe’…
The fact is – and there are probably hundreds of reasons why this fact is a fact for you and I both – most of us, most of the time, are acting from a place of fear, especially when it comes to relating to another. We got hurt in the past – sometimes recently, but often back when we were a child, back when we really didn’t have a clue what was going on in the world of fear-based actions – and so now we calculate what’s best to do, what’s most likely to succeed. We base our life actions from a source of fear.
And we act from this place of fear – from behind the mask – because we falsely believe that doing so will keep us ‘safe’, will keep us away from a painful situation that we falsely believe we can’t deal with.
Which leads us to this painful truth: people acting from a place of fear encourage others to act from their place of fear. Or, hurt people hurt people (often not deliberately). And on and on it goes.
And this leads us to, inevitably, the ultimate ‘If only…’ defensive ‘relationship management’ scenario that most of us have played a starring role in: ‘If only they’d… then all would be well with us’.
Question: Just how many times must you experience such a conditional view of love before you seriously wonder whether there is another way?…

2. Real Love cannot be experienced ‘safely’…
Obviously no single person is perfect, is without flaw. So the process of finding flaws in another is guaranteed to succeed, eventually – you just need to persist at it long enough! But what does that get you? It certainly doesn’t get you a relationship that works.
Ever looked at a relationship that works? Real close? They usually involve individuals that you, yourself, would struggle to be in relationship with – ever notice that? And this is becauserelationships that really work, I believe, involve Real Love; a love that isn’t about seeking shortcomings, isn’t about seeking certainties!
Instead, what Real Love does, if we let it, is expose this false way of being – a false way that we KNOW we are better, and bigger than – and replaces it with a limitless power to forgive, to understand and to love.
Real Love is about our love for ourselves, and the knowledge that whatever happens we will be okay, because… We Are Enough, as is.
So there is nothing safe about Real Love, because it requires that you give up the need to control what happens in your relationships; it requires that you do something you’ve pretty much forgotten to do since being a baby: it requires that you trust yourself!
When we love, and we love, and we love – whether it’s loving the same man or woman over a lifetime, or (as in my case) a different woman, every few years – we slowly start to see that this love we’re experiencing really has nothing to do with the person we’re loving, and everything to do with us…

3. Another name for Real Love is… Unconditional Love
We start to realise that the ONLY way to love anyone, including ourselves, is unconditionally – we simply do not need to know the outcome of such love, because it’s the act of loving (the journey, you might call it) rather than the outcome of that loving (the destination) that’s most importantto us as human beings. It’s the act of love that’s so vital, so nourishing, so human, rather than what that love produces!
Fear lures us in with offers of ‘guarantees’; Real Love tells us, in no uncertain terms, no guarantees are necessary, or possible – ever!
Because whatever happens in this, or any other relationship: you are enough.
~~~
Yes, this is what I think James meant with these powerful words; this is why any relationship you have will dramatically ‘improve’ when you both understand and embody this ‘powerful’ understanding of your own human nature.
Love takes off masks means that love takes down our defences, our defences to life. Only then can we truly experience everything that life has to offer – both ‘good’ and ‘bad’. And, deep down, we know that we are most alive when we stop trying to stay safe, when we stop believing the lie that we are not enough!
What do you think, though, does any of this sound true to you? Is Real Love the kind of love you now want to experience? (Or do you still prefer to wait for Mr (or Ms) Right, instead?)
Truly, I can only ever speak for myself. After years of looking outwards to be in a great relationship, I now want to look inward instead. And writing this piece has helped shine a little more light on where I find myself today:
  • My aim from now on is to assist Real Love wherever I can, to take off the masks that I know I cannot live within.
  • My aim now is to be Who I Truly Am; to know that I am enough, to trust myself completely.
Everything else is just details…

Sursa: www.toughlovetalk.com

The business of "love"...




I keep my mask with me everywhere I go

In case I need to wear it, so ME doesn’t show. 

I’m so afraid to show you ME, afraid of what you’ll do

You might laugh at ME, or say mean things
Or I might lose you. 

I’d like to take my mask off, to let you look at ME

I want you to try to understand

And please love what you see.

So if you’ll be patient and close your eyes

I’ll pull it off really slow

Please understand how much it hurts

To let the real ME show.

Now my mask is taken off. I feel naked! Bare! So cold!

If you can still love all you see,

You’re my friend, as good as gold. 

I want to save my mask and hold it in my hand

I need to keep it handy if someone doesn’t understand

Please protect ME, my new friend, thank you for loving ME true,

But please let me keep my mask with me, until I love ME too.



by Briar Whitehead - Craving for Love








Love takes off masks that we fear we cannot live without and know we cannot live within.
James A. Baldwin