Scrutaţi-vă menirile fiinţii: nu-s oamenii făcuţi să fie fiare, ci pelerini ai binelui şi-ai minţii.
Dante Alighieri - Infernul

Traducere de George Pruteanu

She's only happy in the Sun - Ben Harper

8/31/2012

All by Myself

"All by Myself" is a power ballad written and performed by Eric Carmen in 1975. The verse is based on the second movement (Adagio Sostenuto) of Sergei Rachmaninoff's Piano Concerto No. 2 in C minor, Opus 18. The chorus borrows from the song "Let's Pretend" that Carmen had written for the Raspberries in 1973.

The song was the first release from Carmen's first solo LP after leaving the power pop group the Raspberries and was originally recorded by the author and released in December 1975 to great success. It reached number 2 on the Billboard Hot 100, number 1 on Cash Box Top 100 Singles and number 12 in the UK. The single sold more than one million copies in the United States and was certified gold by the RIAA in April 1976. 

In a 2006 poll for UK's Five programme Britain's Favourite Break-up Songs Eric Carmen's version of this song was voted seventeenth.(informations from Wikipedia)


Gandite pe negandite




Gandesti ca TU gandesti?! Noo. Ei toti au gandit pentru tine, iar tu doar te faci ca gandesti, gandindu-te cum sa aplici tot ce ai aflat de la ei. Doar re-gandesti ce au gandit ei: parintii tai, profesorii tai (cei pe care zici ca-i stimezi si ii consideri oameni buni), mentorii tai, prietenii tai, aceia pe care nu vrei sa-i superi spunandu-ti parerea (diferita de a lor), sefii tai (cei pe care ii "admiri" prin fata, ca sa te "vada bine"), partener(ul)a, caruia ii spui doar ce crezi ca e de spus, iar restul il lasi ascuns in tine si te mananca de vi(u)e (hi hi hi!). 

Daca numai gandesti, ca tu gandesti, nu existi, si nici n-o sa existi vreodata intru adevar. Asta cu "Gandesc deci exist" a lui Descartes, e o vorba perimata de cand lumea, mai ezact, de cand a fost spusa :-). Daca tu crezi ca stii ca gandesti, habar nu ai macar ca nu stii ca nu gandesti. Esti doar produsul gandirii altora, niciodata al tau insuti.

Continua sa gandesti cum ai mai gandit si pana acum, nimeni nu se supara, pentru ca nimeni nu intereseaza pe nimeni, decat (sigur) doar pe el, numai de el insusi. Altruismul este o alta minciuna sfruntata. Nu exista altruism, ci placerea de a crea iluzia de altruism. Dar asta e o alta poveste. 

Sa gandim negandindu-ne, asa cum Nichita ne recita poezii cu necuvinte. Multe necuvinte si neintelese pentru cei multi.


8/26/2012

Oda (in metru antic)


Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; 
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, 
Ochii mei nălţam visători la steaua 
Singurătăţii. 

Când deodată tu răsărişi în cale-mi, 
Suferinţă tu, dureros de dulce... 
Pân-în fund băui voluptatea morţii 
Ne'ndurătoare. 

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. 
Ori ca Hercul înveninat de haina-i; 
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate 
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, 
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... 
Pot să mai re'nviu luminos din el ca 
Pasărea Phoenix? 

Piară-mi ochii turburători din cale, 
Vino iar în sân, nepăsare tristă; 
Ca să pot muri liniştit, pe mine 
Mie redă-mă!
Mihai Eminescu, 1883

8/24/2012

Despre competenta morala

Cineva imi scria acum catva timp in urma ca "nu se face asa ceva", nu are importanta ce anume, ci este important faptul ca persoana este biasata puternic. Apropo de etica si moralitatea de care crede respectivul ca este prea plin, Andrei Plesu o spune cat se poate de clar, ca nu poti avea competenta morala, atata timp cat nu ai trait relativitatea oricarui cod, atata timp cat nu ai transcens codul, indiferent ca el ar fi codul bunelor maniere, ori codul eticii si al moralitatii. Ca sa nu fiu atat de secretoasa, pentru ca nu am de ce, este vorba de Daniel si Iancu. 

Dar sa redau cuvintele lui Andrei Plesu:

"Relevanta etic nu poate fi decat experienta nemijlocita a eticului, iar aceasta experienta isi atinge intensitatea maxima in patologia culpei morale. Competenta morala adevarata incepe, asadar, cu esecul moral, mai exact, cu asumarea esecului: cine urmeaza, in litera, codul moralei curente poate trai pana la adanci batraneti avand aerul de a fi respectabil, dar moare fara a fi trait inca in etic. Numai cine a trait - imprudent - fascinatia transcederii codului, numai cine a resimtit relativitatea oricarui cod si, in acelasi timp, indispensabila lui autoritate, a ajuns la hotarul experientei morale. Competenta morala adevarata se capata exact in punctul in care esti pe cale de a o pierde. Altfel spus, nu poate intra cu indreptatire in dezbaterea etica decat fiul risipitor, al carui chip e definitiv stigmatizat de pericolul ratacirii. Caracteristica, intrucatva derutanta, a competentei morale ar consta, deci, in imprejurarea ca, spre deosebire de orice alt tip de competenta, ea se intemeiaza pe o insuficienta, pe o lipsa. E pregatit sa mediteze la o etica cel care stie ca niciodata nu e mai aproape de portile ei ca atunci cand sta singur dinaintea lor, ca un strain dinaintea propriei sale strainatati. Adevarata competenta morala incepe cu o experienta ne-ipohondra a vinei, cu sentimentul incompetentei morale, a excomunicarii de sine. Inseamna aceasta ca nu intuieste sensul legii morale decat cine o calca? Nu neaparat. Ceea ce ni se pare insa evident e ca nu intelege bine o lege cine n-a simtit niciodata in adancul sau ispita de a o contesta sau, macar, neputinta de a i se supune." (Andrei Plesu - Minima moralia - Ed. Cartea Romaneasca, 1988)

Dar ma indoiesc ca Daniel Iancu este capabil sa inteleaga ce spune Andrei Plesu. Este prea biasat ca sa poata macar citi, daramite sa mai si inteleaga. Ca sa intelegi, indiferent ce, ai nevoie de o minte deschisa, ceea ce el nu mai are, demult.

Reducerea numarului de parlamentari ai Romaniei


Il felicit din toata inima pe Traian Basescu pentru reintoarcerea la carma statului roman, si sper din tot sufletul ca, in timpul ramas pana la finalizarea mandatului, va face tot ce ii va sta in putere sa micsoreze numarul de parlamentari, dupa stilul american. De cifrele de mai jos stie o tara intreaga, caci au circulat pe mailurile private luni in sir. Ele se afla postate pe o multime de bloguri personale, si m-as bucura nespus ca romanii sa imprastie ideea boicotarii alegerilor parlamentare, pana ce tara nu va fi impartita in regiuni si nu in judete si pana ce numarul parlamentarilor nu va fi redus. Abia apoi sa mergem sa votam parlamentul Romaniei. Este de departe, solutia tuturor problemelor acestei tari. Responsabilizarea senatorilor si deputatilor va veni de la sine. Bani mai multi la buget, aparat administrativ judetean mai putin, bani la sanatate si mai ales la educatie, mai multi. Si cate avantaje mai sunt, le poate banui orice om de real bun simt.


Si iata cifrele:



- Populaţia – circa 20 milioane de locuitori.


- 137 de senatori - un senator la 160.000 locuitori;


- 332 de deputaţi – un deputat la 70.000 locuitori;


- 469 de parlamentari.


SUA:


- Populaţia – circa 300 milioane de locuitori.


- 100 senatori - un senator la 3.000.000 locuitori;


- 435 reprezentanţi – un reprezentant la 560.000 locuitori;


- 535 parlamentari.


Dacă SUA ar proceda ca România ar avea:


- 1.875 senatori;


- 4.286 reprezentanţi.

Dacă România ar proceda ca SUA ar avea:


- 7 senatori;


- 31 deputaţi.

Cred ca 50 de senatori ar fi suficienti, daca Romania va fi impartita pe regiuni si nu ar avea atatea judete cum are in prezent. Iar deputati, cate doi, maximum trei pentru fiecare regiune. Si aparatul administrativ la nivelul fiecarui judet mi se pare de departe a fi o irosire de energie de toate naturile: economica, financiara si politica.

Boicotul alegerilor parlamentare! Asta e singura solutie. Dar cum sa-i tii pe toti acasa? E o tema ce merita analizata. :)))

8/23/2012

Să fie lumină!




How I love your eyes, my friend,

With their radiant play of fire,

When you lift them fleetingly

And like lightning in the skies

Your gaze sweeps swiftly round.


But there is charm more powerful still

In eyes downward cast

For the moment of a passionate kiss,

When through lowered eyelids glows

The sombre, dull flame of desire.


Fyodor Tyuchev, 1805-1873


Iubirea este cenusa visului (prea) omenesc, de a fi iubit, iar Iertarea este forma finala a iubirii.

Despre Arta, Telul Artei si Responsabilitatea Artistului

http://www.scribd.com/doc/103707769/Andrey-Tarkovsky-Sculpting-in-Time-2nd-Edition-1987

"Telul Artei este sa-l pregateasca pe ins pentru moarte. 

Numai Arta, prin soc si prin catharsis, se invredniceste de capacitatea facerii sufletului omenesc receptiv la bine". 

Sculpting in Time - Andrei Tarkovsky

Sarmalele Reci - Telefonul nu mai suna

video

TELEFONUL NU MAI SUNA 
(Zoltan Andras, Florin Dumitrescu)


Telefonul nu mai suna,
Il auzi ori ti se pare,
Nu te vezi cu ea de-o luna,
Dar in vis mereu ti-apare.

Ti-amintesti cand urci pe trepte,
Cum urcai si-n alta seara,
Si te-astepti sa te astepte,
Dincolo de prag.

Telefonul nu mai suna,
Dar iti suna-n amintire,
Vocea ei din vremea buna,
Vocea ei la despartire.

Ti-amintesti de ea pe strada -
Daca-ti nimereste-n cale,
Cateodata alta fata,
Amintind de ea.

Ti-amintesti de vremea-n care 
Erai doar tu si ea,
Ti-amintesti cand ea era
Iubita ta.
Ti-amintesti cand era soare,
Pentru voi stralucea.
Ti-amintesti cand v-ati jurat, ca
Voi nu va veti desparti vreodata.

Dar acum cand va desparte,
Tot ce va unea vreodata,
Juramintele-s departe,
Si la fel si ea.

Ti-amintesti de vremea-n care 
Erai doar tu si ea, 
Ti-amintesti cand ea era
Iubita ta. 
Ti-amintesti cand era soare,
Pentru voi stralucea.
Ti-amintesti cand v-ati jurat, ca
Voi nu va veti desparti vreodata.

Casa nu mai are viata,
Fara ea nu mai e vara.
E inorat si frig si ceata,
Si-nauntru, si-n afara.

Ti-amintesti imbratisarea,
Glasul, gustul si parfumul,
Inchizi ochii si-ti apare,
Ea...

SORINA MOLDVAI - COPIL HOINAR

Sorina Moldvai si o piesa muzicala superba. Pacat ca nu se mai stie nimic despre ea.

video


Daca-nchid ochii,
Si ascult vantul,
Sarut lumina,
Si gust pamantul.

Sorb cu sete din petale lacrimile florilor
Si ma-ntreb, cine-o fi inventat cuvantul "dor",
Ca un foc aprins de soare vreau sa-mi dea vantul racoare,
Sa ma stinga, sa m-aprinda in joaca - copil hoinar,
Dor imi e sa beau lumina, ca in clipa care-o sa vina,
Fericirea sa o aflu si eu, copil hoinar...

De ce-ar fi toamna,
De ce tristete,
De ce uitarea,
Ochii s-o-nvete.

Sorb cu sete din petale lacrimile florilor,
Si de viata, de iubire, de zare mi-e-atat de dor,
Dor imi e sa beau lumina, ca in clipa care-o sa vina,
Fericirea sa o aflu si eu, copil hoinar,
Ca un foc aprins de soare,
Vreau sa-mi dea vantul racoare,
Sa m-aprinda, sa ma stinga din nou...

Dor imi e sa beau lumina, ca in clipa care-o sa vina,
Fericirea sa o aflu si eu, copil hoinar,
Ca un foc aprins de soare,
Vreau sa-mi dea vantul racoare,
Sa m-aprinda, sa ma stinga din nou...

Versuri de Sorina Moldvai

8/22/2012

Love Quote of the Day


When love is at its best, one loves so much that he cannot forget.

"Iata cu adevarat israelitean in care nu este viclesug"

Mi-am propus de mult timp sa vad locul unde si-a petrecut ultimii ani din viata - dedicati punerii in ordine a impresionantei biblioteci a Manastirii Rohia - acel "israelitean in care nu este viclesug" (conform cuvantului Mantuitorului nostru Iisus Hristos) cel care a descris fericirea de a fi crestin, spunand "Iata, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfântului Botez, ca Pavel pe drumul Damascului, caci altfel cum se poate explica starea de fericire pe care am trait-o eu, imediat dupa savârsirea botezului, de catre calugarul meu (preot Mina), decât ca botezul este adevarat, ca Sfintele Taine sunt adevarate" (Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1995, p.85).

Am fost si l-am vazut, l-am simtit si respirat, cu emotia discipolului la intalnirea spiritului Maestrului. Un loc minunat, si ca asezare, dar mai ales ca istorie a locului. Nu pot descrie in cuvinte potrivite sentimentele pe care le-am trait in varf de munte, la Rohia, si nici pot reiesi ele din pozele facute acolo. O liniste sfanta izvoraste din acea vale de asceza si urcus duhovnicesc. "Pe plan spiritual, ne este superior tuturor", spunea Emil Cioran despre Nicu Steinhardt. Viata Maestrului Steinhardt marturiseste cu prisosinta acest lucru tuturor acelora care vor sa vada, dar mai ales acelora care iubesc Adevarul, mai presus de oricine si orice.

"Crestinismul este religia lui "a fi" , iar "via­ta e un dar minunat facut de Dumnezeu", imi suna in minte si inima, cuvintele Maestrului. El era indragostit de viata in sine si pen­tru ea însasi, indiferent de conditiile în care ii sunt date omului sa si-o traiasca. Alex Paleologu care l-a cunoscut indeaproape, i-a facut un portret fidel in "Alchimia existentei", numindu-l "Septuagenarul neastamparat".  Intr-adevar, neastampa­rul ii era principala caracteristica, febrilitatea, pe langa vitalitatea neinchipuita in pofida sanatatii subrede si a repeta­telor popasuri prin spitale, tenacitatea, apetenta in­telectuala nepotolita, capacitatea uriasa de infor­mare in cele mai diverse domenii, sociabilitatea, generozitatea, increderea, optimismul, buna dispo­zitie, politetea obsecvioasa. Ca aspect fizic, cu chelia si barba lui deasa, îi aparea amicului sau Alex Paleologu ca avand - imagine memorabila - "ceva intre duhov­nic si general tarist".























Cacealmaua Cimitirului vesel de la Sapanta

Pentru ca am fost in Maramures, m-am dus sa vad cimitirul vesel de la Sapanta. Am constatat cu tristete ca veselia cimitirului devenit monument istoric, este o mare cacealma. Daca in 1935 Stan Ioan Patras, intemeietorul acestuia, a vrut si i-a dat initial nota de veselie prin culorile vii in care a zugravit crucile si prin incrustarea in lemn a poezioarei ginerelui care si-a ingropat soacra (de a carui gura era satul, probabil ca pe buna dreptate), acum, in 2012, oamenii din Sapanta au pierdut ideea lui Patras, si au pus mortii sa "vorbeasca" pe crucile lor. 

Nimic anormal pana aici, desi una este a "glumi" altcineva despre cel mort, si alta este a fi "pus" sa vorbesti tu, despre tine insuti, dupa ce...ai murit. In mod normal, aceasta ar putea da o nota de veselie, daca poezioara pe care o "scrii" despre tine cat timp ai trait, este vesela. Dar nici un epitaf citit pe crucile de la Sapanta (in afara celui cu ginerele si istorica sa aversiune impotriva soacrei) nu mi-au livrat veselia pe care sapantenii au intentionat sa o dea vizitatorilor cimitirului lor (prea) vestit. 

Cimitirul era plin de oameni cand am ajuns eu, si i-am auzit si pe ei spunand, ca nu e vesel absolut deloc, dimpotriva. Mortile fulgeratoare ale multora dintre locuitorii satului, dintre care multi erau copii cu varste cuprinse intre 2 si 12 ani, iti dadeau un fior de groaza, si de grotesc. Copii calcati de masini, inecati, unul chiar omorat de doi colegi de scoala care l-au lovit in cap cu un ...lemn, oameni morti in floarea varstei, la 20, la 30, la 40, si la 50 de ani. Pentru un sat cu trei mii si ceva de locuitori, media de viata este foarte scazuta, si media mortilor violente prea ridicata. 








Din veselia acestui cimitir au ramas doar culorile, care se veselesc din belsug pe crucile vopsite cu albastru, rosu, in contrast cu albul, negrul si galbenul. Poate ca este util satului, care face comert cu obiecte traditionale din Maramures, si astfel isi castiga existenta, dar veselia cimitirului este o mare cacealma. Am plecat de acolo cu un gust amar, la fel ca si ceilalti oameni pe care i-am auzit spunand ca simt acelasi lucru: un sentiment de tristete in fata grotescului acestui cimitir. 

Si probabil ca latimea crucilor, nu le-au permis celor care au incrustat in lemn "cuvintele" mortilor, sa mai foloseasca si cratime, asa ca ele au fost eliminate in totalitate, cu mare generozitate :-).  

Am vazut si vreo doua cruci, care nu se incadrau in "veselia" locului, adica nu erau vopsite in culori vesele, si nici "cuvintele" mortului nu erau pe ele. Probabil ca uneori si lor li se face lehamite de acest "obicei" impamantenit de Patras si de comunicatul ministerului culturii prin care le incadreaza cimitirul satului in categoria momumentelor istorice. 

Categoric este un monument istoric, dar ideea initiala de veselie s-a pierdut in negura vremurilor. Nu a ramas decat un cuvant care pentru sapanteni nu inseamna nimic, sau (mai degraba) inseamna mult prea putin: vesel.


8/16/2012

Love Quote of the Day


The greatest healing therapy is friendship and love.


Citatul zilei de astazi, este cu atat mai minunat cu cat, am aflat ca este o afirmatie a unui om politic. Terapia vindecarii oamenilor este renuntarea la prejudecati, la tiparele de gandire care ii transforma in dusmani, unii impotriva celorlalti. 

Nu oamenii sunt dusmanii nostri, ci prejudecatile si orgoliile lor. Nu te poti lupta cu niste iluzii, asa cum sunt prejudecatile si mandria. 

La sfarsitul vietii, luati-va mandria cu voi daca puteti, ori niscaiva prejudecati. Nu puteti. Prejudecatile si mandria sunt mizeriile din inimile noastre, din cauza carora, Iubirea nu mai are loc. Poate spune oricine ca iubeste, nu este decat o iluzie, o minciuna poleita, caci daca mai are prejudecati ori mandrie, este semn ca Iubirea inca nu-si are loc in inima sa. Si cati "iubitori" sunt peste tot...care nu se pacalesc de fapt, decat pe ei insisi, pe nimeni altcineva. Caci precum spunea si Ionut Caragea, ‎"Degeaba incercam sa facem schimb de respiratii in imbratisari indelungi. Numai lacrima poate schimba gradul de puritate al sufletului". 
























































8/15/2012

Axion Estin

Icoana Prodromita(in traducere din greceste - nefacuta de mana omeneasca) de la Sf.Munte Athos, Gradina Maicii Domnului
Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pe toti.


Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe Tine 
Născătoare de Dumnezeu, 
cea pururea fericită şi prea nevinovată şi 
Maica Dumnezeului nostru. 

Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii 
şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, 
care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut, 
pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim!


8/13/2012

Parintele Galeriu - preotul tuturor

Se implinesc 9 ani de la nasterea in ceruri a Parintelui Galeriu, preotul tuturor, al saracilor si al bogatilor, al virtuosilor si al pacatosilor, al romanilor si al tiganilor, al femeilor si al barbatilor, al copiilor si adolescentilor. Pe cumnatul meu care traieste in L.A din 1997, el l-a intors la crestinism de la practicarea yoga. Era student la electronica in Bucuresti, si a mers la Parintele Galeriu la Biserica Sf. Silvestru, impreuna cu mai multi colegi, pentru a-l intreba care este calea catre Dumnezeu, fiindca yoginii spuneau ca yoga este calea catre Dumnezeu. Si Parintele Galeriu atunci i-a spus : "fiule, sa stii ca singura cale care duce la Dumnezeu este crestinismul si Biserica lui Hristos!" L-a spovedit si l-a impartasit, si din acea zi, cumnatul meu este un crestin exemplar si mai mult decat atat. Are sase copii, trei baieti si trei fete, dintre care doua sunt gemene, si sunt frumosi si inteligenti, la fel ca si parintii lor. Dumnezeu le-a binecuvantat toata casa si pe langa ei, si noi am fost binecuvantati. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Parinte Galeriu, roaga-te pentru noi Fiului lui Dumnezeu, sa ne ierte pe noi pacatosii, si sa mantuiasca sufletele noastre, ale tuturor oamenilor, pentru rugaciunile tale curate, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea lui Dumnezeu.

  






 Miercuri 13 august 2003 va ramane pentru cei mai multi dintre semenii nostri o zi oarecare, o zi despre care nu vor putea sa-si aminteasca mare lucru. Poate ca au ras, poate ca au iubit, poate ca au plans sau poate ca au plecat pur si simplu undeva, departe. Zorii acelei dimineti de Gustar erau, la urma urmei, ca toti zorii din toate zilele de pana atunci ale lumii. Pentru multi crestini, insa, acea zi va ramane scrilejita in adancuri de suflet, ca fiind ziua cand si-au petrecut duhovnicul pe drumul dintre altarul bisericii si curtea ei, acolo unde, la poalele unui brad, inalt si drept aidoma vietii celui plecat la Domnul, o cruce din lemn poarta catre eternitate numele aceluia ce si-a dus-o demn, arzand ca o flacara in dragostea sa de Hristos si de semeni: PreotulConstantin Galeriu.

Buletine de stiri si Birouri de Presa
La stirile diminetii, o duduie voioasa anunta, vorbind profesional pe nas, ca la orele 11, la Biserica Silvestru din Bucuresti, va avea loc inmormantarea Parintelui Galeriu, dupa ce in prealabil sufletul venerabilului duhovnic plecase la cer cu trei zile in urma, la ora 21 fix, de la Spitalul Universitar! Cat de mare insemnatate are astazi exactitatea! – imi spun. La 10 si jumatate Biserica Silvestru era inconjurata de o multime de oameni, ce asteptau sfarsitul Liturghiei ce precede intotdeauna slujba inmormantariiunei fete bisericesti. Oameni tacuti, imbracati modest, dar curat, cu chipuri desi intristate, scaldate parca de lumina prietenoasa a soarelui. Asteapta. Din cand in cand se inchina si apoi iar asteapta. Ca in zilele de spovedanie, la Parintele lor, cand asteptau cuvant de mangaiere si iertare. De jur imprejurul lor politisti inarmati supravegheaza atent aceasta asteptare rugatoare. Ma-ndrept spre unul dintre ei cu gandul de a afla cate ceva din ceea ce simte in fata acestei adunari tacute ce inconjoara Biserica Silvestru. „Intrebati-l pe sefu’ daca am voie sa va raspund!“. Ma-ndrept spre „sefu’“. „Ii dati voie?“ – ingaim. Ma masoara atat de vigilent, din cap pana in picioare si invers, ca brusc ma simt vinovat, imi vine sa ridic mainile si sa ma predau din proprie initiativa. Da din cap ca nu. „Pai e niste reguli… e birouri de presa“. Renunt. In jurul meu oamenii se inchina si asteapta. Ma alatur lor. Ma-nchin si astept. Astept ca pe drumul intortocheat spre Europa, Biroul de presa al Ministerului de Interne sa precizeze clipa cand militienii au voie sa devina oameni.

Cand ierarhii plang
Intru in biserica. Un culoar lung, parca fara sfarsit, te duce spre catafalcul unde trupul imputinat al Parintelui asteapta, la randu-i. Ma-nchin si ma amestec printre zecile de preoti, calugari si calugarite ce imprejmuiesc sicriul. Sunt atat de multi incat Parintele pare ca sta asezat pe bratele lor. Oameni ce se viseaza printi si cativa politicieni scapatati ocupa locuri strategice. Ceilalti pur si simplu n-au venit. Campaniaelectorala e inca departe si, oricum, sunt siguri ca Parintele nu se supara. N-a facut niciodata discriminari. I-a iubit pe toti, i-a inteles pe toti si i-a iertat pe toti, pentru ca a fost si a ramas preotul tuturor. Oameni simpli si artisti de prestigiu, studenti teologi si cersetori, muncitori si intelectuali rafinati, toti s-au lasat prinsi in „plasa“ Parintelui Galeriu, pescarul de oameni. Lumea incepe sa se inghesuie. Intra in bisericaPatriarhul Teoctist, urmat de un sir de ierarhi ce parca nu se mai termina: Daniel, Mitropolitul Moldovei, Serafim, Arhiepiscopul Berlinului si Mitropolit pentru romanii din Europa Centrala si de Vest, Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei, Nifon,Arhiepiscop al Targovistei,Casian, Episcop al Dunariide jos, Ambrozie Episcop-vicar patriarhal, Varsanufie si Sebastian, Episcopi-vicari ai Arhiepiscopiei Bucurestilor. Incepe slujba inmormantarii. O slujba cu 10 ierarhi si peste 100 de preoti. In ochii lor, lacrimi. Acum stiu si pot sa va marturisesc: si ierarhii plang. Patriarhului ii tremura glasul. A fost mereu aproape de Parintele Galeriu. Uneori s-au intalnit in idei, alteori s-au despartit. Dar intotdeauna in dragoste. In dragostea de Biserica. Parca niciodata nu i-am vazut o asemenea paloare in obraji. Fiecare incearca sa evoce in cateva cuvinte personalitatea Parintelui. Dar parca vorbele nu se aduna la locul lor. La urma urmei ce poti sa spui despre o flacara? Fiindca Parintele a fost o flacara ce in cuvantul sau i-a mistuit pe toti, iertand si iubind. Cuvintele se lasa asteptate. Parintele asteapta. Lumea asteapta. Unul langa celalalt, doi preoti cu capetele sprijinite de o icoana, ca doi orfani: Nicolae Bordasiu si Stefan Alexe, cei care au slujit o viata alaturi de Parintele Galeriu. Si ei asteapta. Au lacrimi in pleoape. Slujba s-a terminat.

Cerul, cununa si cercul
Multimea iese din biserica, urmand sicriul cu trupul Parintelui Galeriu. Garda militara in pozitie de onor. Fanfara. Imn national. Lumea arata cu degetul catre cer. Un nor perfect rotund inconjura soarele, iar norul este cuprins de un curcubeu la fel de rotund! Ca o aureola. Un semn de ramas bun sau cine stie? Poate ca cerul a vrut sa spuna mai mult decat au putut spune in cuvantul lor oamenii. Cand trupul parintelui este coborat in mormant, cercul dispare. Anul bisericesc incepe la 1 septembrie si se sfarseste la 31 august. A inceput cu plecarea la cer a Parintelui Sofian, in septembrie, si se incheie cu plecarea Parintelui Galeriu, in august. Ca o cununa. Cununa Maicii Domnului. Gata. Dar lumea parca nu vrea sa plece. Asteapta. O lume orfana. Cateva sute de metri mai jos, pe strada Armeneasca, o tiganca asezata pe bordura trage cu naduf dintr-o tigara. Ma ia cu privirea de departe si apoi ma intreaba: „L-a ingropat astia pe Parintili?“. Dau din cap ca da. „Si-acum?“. Trage mai departe din tigara si asteapta. Chiar asa, si-acum?

                                                                                    Razvan IONESCU

Parintele Galeriu ne aude din ceruri atunci cand ii chemam cu credinta si iubire numele sufletului sau sfant.

8/11/2012

Despre cum poti scapa de suferinta


1. Don't seek happiness. If you seek it, you won't find it, because seeking is the antithesis of happiness.  Happiness is ever elusive, but freedom from unhappiness is attainable now, by facing what is rather than making up stories about it.


2. The primary cause of unhappiness is never the situation but your thoughts about it. Be aware of the thoughts you are thinking. Separate them from the situation, which is always neutral, which always is as it is. There is the situation or the fact, and here are my thoughts about it. Instead of making up stories, stay with the facts. For example, "I am ruined" is a story. It limits you and prevents you from taking effective action. "I have 50 cents left in my bank account" is a fact. Facing facts is always empowering.


3. See if you can catch the voice in your head, perhaps in the very moment it complains about something, and recognize it for what it is: the voice of the ego, no more than a thought. Whenever you notice that voice, you will also realize that you are not the voice, but the one who is aware of it. In fact, you are the awareness that is aware of the voice. In the background, there is the awareness. In the foreground, there is the voice, the thinker. In this way you are becoming free of the ego, free of the unobserved mind.


4. Wherever you look, there is plenty of circumstantial evidence for the reality of time—a rotting apple, your face in the bathroom mirror compared with your face in a photo taken 30 years ago— yet you never find any direct evidence, you never experience time itself. You only ever experience the present moment.


5. Why do anxiety, stress, or negativity arise? Because you turned away from the present moment. And why did you do that? You thought something else was more important. One small error, one misperception, creates a world of suffering.


6. People believe themselves to be dependent on what happens for their happiness. They don't realize that what happens is the most unstable thing in the universe. It changes constantly. They look upon the present moment as either marred by something that has happened and shouldn't have or as deficient because of something that has not happened but should have. And so they miss the deeper perfection that is inherent in life itself, a perfection that lies beyond what is happening or not happening. Accept the present moment and find the perfection that is untouched by time.


7. The more shared past there is in a relationship, the more present you need to be; otherwise, you will be forced to relive the past again and again.


8. Equating the physical body with "I," the body that is destined to grow old, wither, and die, alwaysleads to suffering. To refrain from identifying with the body doesn't mean that you no longer care for it. If it is strong, beautiful, or vigorous, you can appreciate those attributes—while they last.You can also improve the body's condition through nutrition and exercise. If you don't equate thebody with who you are, when beauty fades, vigor diminishes, or the body becomes incapacitated,this will not affect your sense of worth or identity in any way. In fact, as the body begins toweaken, the light of consciousness can shine more easily.You do not become good by trying to be good, but by finding the goodness that is already withinyou and allowing that goodness to emerge.


9. If peace is really what you want, then you will choose peace.

by E.T.

About Human Awakening


"To recognize one’s own insanity, is of course, the arising of sanity, the beginning of healing and transcendence. A new dimension of consciousness had begun to emerge on the planet, a first tentative flowering. Those rare individuals then spoke to their contemporaries. They spoke of sin, of suffering, of delusion. They said, “Look how you live. See what you are doing, the suffering you create.” They then pointed to the possibility of awakening from the collective nightmare of “normal” human existence. They
showed the way.

The world was not yet ready for them, and yet they were a vital and necessary part of human awakening. Inevitably, they were mostly misunderstood by their contemporaries, as well as by subsequent generations. Their teachings, although both simple and powerful, became distorted and misinterpreted.

What a liberation to realize that the “voice in my head” is not who I am. Who am I then? The one who sees that. The awareness that is prior to thought, the space in which the thought – or the emotion or sense  perception – happens.

Ego is no more than this: identification with form, which primarily means thought forms. If evil has any reality – and it has a relative, not an absolute, reality – this is also its definition: complete identification with form – physical forms, thought forms, emotional forms. This results in a total unawareness of my connectedness with the whole, my intrinsic oneness with every “other” as well as with the Source. This forgetfulness is original sin, suffering, delusion. When this delusion of utter separateness underlies and governs whatever I think, say, and do, what kind of world do I create? To find the answer to this, observe how humans relate to each other, read a history book, or watch the news on television tonight.

If the structures of the human mind remain unchanged, we will always end up recreating fundamentally the same world, the same evils, the same dysfunction." E.T.

8/09/2012

De fapt, tot singur esti,

si acum...doar te-amagesti...
Trecutu-ti reiterand,
si nici traiesti - pana cand,
in Adevar iubesti. 
Iubirea e Mister
nu e ce vezi, ori simti, si
nu poti, cu mintea sa-l cuprinzi.





I was a midnight rider on a cloud of smoke
I could make a woman hang on every single stroke
I was an iron man
I had a master plan
But I was alone

I could hear you breathing
With a sigh of the wind
I remember how your body started trembling
Oh, what a night it's been
And for the state I'm in
I'm still alone

And all the wonders made for the Earth
And all the hearts in all creation
Somehow I always end up alone
(Always end up alone)
Always end up alone

So I play (sha-la) I'll wait (I'll wait)
'Cause you know that love takes time 

(Livin' love between the lines)
We came (sha-la) so far (so far)
Just the beat of a lonely heart
And it's mine
And I don't wanna be alone

Well, since I got no message on your answer phone
Since you're busy every minute.
I just stay at home
I make believe you care
I feel you everywhere
But I'm still alone

I'm on a wheel of fortune with a twist of fate
'Cause I know it isn't heaven, is it love or hate
Am I the subject of the pain
Am I the stranger in the rain
I am alone

And is there glory there to behold
Maybe it's my imagination
Another story there to be told

So I play (sha-la) I'll wait (at times)
And I pray it's not too late (tears that you cry)
We came (sha-la) so far (so far)
Just the beat of a lonely heart
And it's mine
And I don't wanna alone

And all the wonders made for the Earth
And all the hearts in all creation
Another story there to be told

So I play (sha-la) I'll wait (I'll wait)
And I pray it's not too late

 (Livin' love between the lines)
We came (sha-la) so far (so far)
Just the beat of a lonely heart
And it's mine
And I don't wanna alone

Gone, but not out of sight
I'm caught in the rain and there's no one home
Face the heat of the night
The one that you love's got a heart that's made of stone

Shine and search for the light
And sooner or later you'll be cruising on your ocean

And clean out of sight
I'm caught in the rain and there's no one home...

Secret Love



O iubire secreta e in inimi ascunsa
Palpaie firav, de nimic nu e stinsa.
Si cand clipa, daruita de sus - vine,
Ea se-aprinde, dar focul nu-ti mai apartine.
Cenusa te face si crezi c-ai murit.
De fapt, intelegi... ca nici n-ai trait.
floriploiesteanu





There's no Goodbye



This breaking heart



Just hurts me more



When we're apart

And there are two of us

With our secret love

Together we can take away the time and the space...



letras de músicas no letras.com.br
Once i had a secret love, 
That lived within the heart of me, 
All too soon my secret love, 
Became impatient to be free...

letras de músicas no letras.com.br
It was a summers day 
 When walking by 
 She didn't notice as 
 As you turned and you discreetly winked your eye 
 And I remember you from back in the day 
 You were the boy 
I couldn't breathe without 
 The one that got away...

letras de músicas no letras.com.br
Now i shout it from the highest hils, 
 Even told the golden daffodils, 
 At last my hearts an open door, 
 And my secret loves no secret anymore...
So I told a friendly star 
In ways that dreamers often do 
Just how wonderful you are 
And why I'm so in love with you...
letras de músicas no letras.com.br
How can I tell you 
what I feel inside
 you are my world 
I can't Say goodbye...
letras de músicas no letras.com.br




Keep the secret people are so unkind 
Sneakin around you could lose your mind 
Never free to let em see 
All that I go thrue 
Trying to hide my secret love for you...


letras de músicas no letras.com.br
My secret love's no secret, 
My secret love's no secret anymore...
Boy I feel it's time to let it go 
We stayed on the hush, we kept it low 
But I need to let my feelins show 
I can't take it no more...
cortesia de www.letras.com.br
Once I had a secret love 
That lived within the heart of me 
All too soon my secret love 
Became impatient to be free 
So I told a friendly star 
The way that dreamers often do 
Just how wonderful you are
 And why I'm so in love with you...
letras de músicas no letras.com.br
When I'd finished, Ray called me into the sound booth,
 grinning from ear to ear, and said,
 'That's it. You're never going to do it better.' 
That was the first and only take we did."