Scrutaţi-vă menirile fiinţii: nu-s oamenii făcuţi să fie fiare, ci pelerini ai binelui şi-ai minţii.
Dante Alighieri - Infernul

Traducere de George Pruteanu

She's only happy in the Sun - Ben Harper

11/30/2010

trec prin rouă şi picăturile ei nu mă ating, nu mă mai. ce mai poţi să-mi dărui? ce mai poţi să-mi iei!!?...





Live at St. Andrew UMC in Plano, Texas, 4 May, 2007
Vesselin Demirev, violin
Bradley Reznicek, organ

11/18/2010

Iubirea Constienta

Aseara, prietena mea din reteaua virtuala, care nu ma cunoaste de mult timp, si-a dat seama ca iubirea mea este una  constienta. Si mi-a spus sa citesc "Iubirea constienta " explicata de Gurdjieff...Acum am si eu confirmarea ca nu m-am inselat. Ceea ce eu traiesc, a devenit iubire constienta, singura iubire adevarata, caci restul iubirilor noastre au fost si sunt mai mult, ori mai putin, dar toate pareri de iubire. Am simtit mereu acest lucru, dar nu imi putea confirma nimeni ca iubirea mea nu este o iluzie frumoasa si atat. 

Pentru ca este doar un simplu articol, explicatia lui Gurdjieff despre iubirea constienta, il postez aici. Mereu am vrut sa citesc ceva scris de Gurdjieff, fiindca el este amintit de multi ca fiind cel mai mare psiholog ce a scris despre constienta, devenind el insusi mai intai, un om treaz, in  sensul real al cuvantului, acea trezie care iti cristalizeaza fiinta spirituala, corpul spiritual, acela cu care plecam dincolo, fara de care nu vom putea gusta nemurirea. Dar prima carte pe care am gasit-o a fost aici, la Ploiesti, orasul tineretii mele, amintindu-mi de versurile baladei lui Nichita Stanescu, primul meu iubit ploiestean:


"Pleoapă cu dinţi, cu lacrima mînjită,
sare căzută în bucate.
dovadă că nu pot trăi numai acum
sînt amintirile mele toate...
Dovadă că nu pot vedea fără martori
e copilăria, adolescenţa mea,
dublînd nefiinţa acestei secunde
cu nefiinţa ei de cîndva.
Ah, rîsu' plînsu',
ah, rîsu' plînsu',
mă bufneşte cînd spun
secundei vechi putrezind în secunda de-acum..."

da. iubirea mea este una constienta...dar cui ii pasa de asta? nici macar mie...pentru ca am obtinut-o cu prea multa suferinta si stari in care simteam ca voi innebuni de durere...acum s-a sfarsit cu suferinta...nu mai sufar, pentru ca stiu ca totul este o iluzie...poate chiar si iubirea mea este una...atat de necrezut de reala incat, aproape ca pare a fi iluzorie...

"Gurdjieff - Iubirea constienta

Mobilul iubirii constiente, in starea sa evoluata este dorinta ca obiectul iubit sa ajunga la propriile sale perfectiuni innascute  fara a tine cont de consecintele posibile ale acestui lucru pentru cel care iubeste. 


''Totul este ca ea sa devina perfecta in sine, eu nu contez'' spune amantul constient. Voi merge in infern daca ea va putea prin aceasta sa mearga in paradis. 


Si paradoxul unei asemenea iubiri este ca ea evoca in mod necesar acelasi lucru inapoi. Iubirea constienta naste iubire constienta.

De ce acest fenomen este atat de rar printre oameni? 


Primul motiv este ca marea majoritate dintre ei nu sunt decat copii, doritori de a fi iubiti, dar nu de a iubi. 


Al doilea este ca perfectiunea este rareori privita ca produsul propriu al iubirii adulte, desi nimic altceva nu poate eleva iubirea deasupra acestor nivele puerile sau animalice.


Al treilea este ca omul nu stie, nici chiar atunci cand este plin de dorinta de a iubi, care ar fi binele obiectului iubirii sale; 


iar al patrulea motiv este ca iubirea constienta nu apare niciodata la intamplare. Ea trebuie sa fie obiectul unei alegeri constiente si al unei forme hotarate de a face eforturi in acest scop. 


Asa cum bushido si celelalte ordine cavaleresti nu au aparut accidental, nici iubirea constienta nu poate sa apara si sa se dezvolte singura. 


Toate gradele de noblete au fost opere de arta, si iubirea constienta de asemenea trebuie sa fie opera de arta. 


Cel care doreste sa se inroleze in ea sa inceapa deci prin a-si face ucenicia si poate intr-o zi el va atinge maiestria.

El trebuie inainte de toate sa-si purifice dorinta de a ajuta deoarece va trebui sa respinga orice dorinta personala, orice prejudecati. 


El contempla chipul iubit: ''Ce fel de femeie este ea?'' Aici este un mister: se deschide o cale spre perfectiune al carei parfum este adorabil. 


In ce mod aceasta posibilitate ar putea fi realizata pentru slava preaiubitei sale si a lui Dumnezeu, creatorul ei. 


Trebuie la acest punct sa ne intrebam: voi fi eu capabil de aceasta? Daca sunt sincer trebuie sa raspund evident: Nu. 


Un om care nu stie sa-si trateze asa cum trebuie cainii si caii, o femeie care nu stie sa cultive flori, cum ar putea oare sa-si trezeasca adormitele perfectiuni in fiinta iubita? 


O umilinta si o toleranta la orice proba vor fi necesare pentru aceasta.

Daca nu sunt sigur de ceea ce ar fi cel mai bine pentru ea trebuie macar sa o las libera sa-si urmeze propriile inclinatii, iar in acest timp voi studia ceea ce este si poate sa devina, ceea ce are nevoie, ceea ce  cere sufletul ei fara a sti cu ce nume, destul de indepartat pentru a putea gasi ea insasi lucrul dorit. 


A invata sa prevad pentru ea inca de azi nevoile sale de maine, fara a ma gandi o clipa la dificultatile ce ar putea sa le reprezinte acele lucruri pentru mine. 


Vedeti deci ce stapanire si disciplina de sine cere aceasta. 


Intrati in aceasta padure fermecata, voi care indrazniti! Zeii se iubesc unii cu altii  constienti. Iar amantii constienti devin zei.

Fara rusine, oamenii se vor lauda ca au iubit, ca iubesc sau spera sa iubeasca. 


Ca si cum iubirea ar fi de ajuns pentru a le acoperi multimea pacatelor. 


Dar iubirea dupa cum am vazut atunci cand nu e vorba de iubire constienta, adica doritoare sa devina atat inteleapta cat si capabila de a-si servi obiectul ei, nu depinde decat de afinitati favorabile sau defavorabile. 


In ambele cazuri ea este la fel de inconstienta, adica fara control. A fi intr-o asemenea stare de iubire, este cu siguranta la fel de primejdios pentru sine, pentru celalalt sau pentru amandoi. 


Pentru ca suntem atunci traversati de energia cosmica ce-si urmeaza propriile sale finalitati cu totul indiferente de ale noastre si iata-ne incarcati cu aceasta forta. Aceasta este o dinamita pe care o vehiculam de aici inainte, fara a ne lua masurile de protectie. Trebuie sa ne mai miram de numarul accidentelor? 


Sa recunoastem ca fara cunoastere si putere iubirea este demoniaca. Fara cunoastere isi poate distruge obiectul. 


Cine n-a auzit diversele ''prea iubite'' spunand  despre iubitii lor: ''Ma imbolnaveste, ma omoara''. Si fara putere, amantul devine cea mai nefericita fiinta deoarece nu poate sa faca ceea ce-si doreste si stie ca ar trebui sa faca pentru  binele sau. 


Oamenii ar trebui sa se roage sa le fie indepartata experienta iubirii fara intelepciune si forta. Sau daca nu pot face altceva decat sa iubeasca, atunci sa roage intelepciunea si forta sa le ghideze iubirea. Pentru ca iubirea nu este de ajuns.

''Te iubesc'', spune el. ''Este ciudat ca nu ma simt mai bine din cauza aceasta'' spune ea.


 Atata timp cat nu v-ati sudat o cunoastere si o forta la inaltimea iubirii voastre, sa fiti jenati sa marturisiti ca sunteti indragostiti.


 Iar daca nu puteti ascunde aceasta iubiti cu umilinta muncind sa deveniti intelepti si puternici. 


Iubiti? Trebuie sa fii demn de asa ceva. Toti indragostitii sunt vulnerabili la orice cu exceptia iubitei lor. Aceasta nu s-a intamplat pentru ca ei si-au dorit sau au  facut eforturi in acest sens, ci numai datorita iubirii lor totale  sau altfel spus adevarate. Nu exista aici tentatii de depasit: pur si simplu nu sunt incercate. 


Invulnerabilitatea este magica.Iar cazul acesta este mult mai putin rar decat s-ar crede in mod obisnuit. 


Cu toate acestea o ''infidelitate'' poate fi comisa si se trage atunci concluzia ca invulnerabilitatea nu exista. 


Dar infidelitatea nu este datorata neaparat unei tentatii, ea putea - caz frecvent - sa rezulte dintr-o simpla indiferenta. Or nu exista cadere acolo unde nu exista tentatie.


Starea de iubire nu este totdeauna resimtita numai fata de un obiect. 


O persoana poate avea acest dar de a eleva pe alta pe planul iubirii, sau cu alte cuvinte ea poate face sa treaca prin aceasta (el sau ea) energia naturala a iubirii, dar nu e necesar ca ea sa capteze aceasta iubire in folosul sau.


 Astfel diverse cataclisme produc combinatii in care aceste persoane nu intra ele insele. 


Se povesteste despre un anumit lama de care oamenii care-i vorbeau deveneau instantaneu indragostiti. Dar ei nu se indragosteau de el nici de altcineva in particular. Tot ce ei constientizau era ca, dupa ce vorbeau cu el, un spirit de iubire nativa ii facea sa debordeze de o dorinta de a servi, de a iubi, care era gata sa se raspandeasca pretutindeni. Trubadurii Evului Mediu se asemanau fara indoiala cu acest lama.

Adevarul fundamental al acestei iubiri: ea este intotdeauna creatoare.


Iubirea a creat lumea, dar nu toate lucrurile sale sunt magnifice. Scopul iubirii constiente este de a aduce renasterea sau iubirea spirituala.

Oricine poate sa vada dincolo de cuvinte si  forme nu poate sa nu remarce schimbarile care se petrec la barbatul sau femeia care iubeste, oricare ar fi varsta. 


Aceasta are loc de obicei inconstient, dar nu este din acest motiv mai putin simbolic pentru schimbarea mult mai minunata care apare atunci cand un barbat/femeie iubeste constient sau a putut recunoaste ca iubise constient. 


Tineretea in asemena cazuri imbraca un aer de eternitate si aceasta este, intr-adevar fantana tineretii care se scurge acum. 


Crearea unui astfel de ''copil spiritual'' in fiecare din cei doi iubiti este o functie particulara a iubirii constiente; iar asta fara a spune ca aceasta nu are nimic de a face cu casatoria si copiii.

Noi nu suntem unul, ci trei in unul. Trei persoane, total diferite cu ideile sale privind modul in care intregul nostru organism ar trebui sa se comporte, existand in noi in acelasi timp; 


ori ele refuza cel mai adesea sa coopereze desi fiecare dintre ele nu inceteaza sa se amestece in treburile celorlalte doua. 


Imaginati-va acum ca  o asemenea ''casa'' divizata impotriva ei insasi se indragosteste.


Care dintre cei trei proprietari s-a indragostit? Pentru ca se intampla rar ca cei trei sa se in dragosteasca in acelasi timp de aceeasi persoana.

Va imaginati ca sunteti abstinent deoarece va abtineti de la orice relatii sexuale. 


Dar abstinenta veritabila nu priveste doar sexul, ea este pentru toate simturile, si mai ales pentru ochi. 


''Ai pacatuit deja cu ea'' spune Evanghelia. Pentru marea majoritate, castitatea simturilor este ceva ce ramane de cucerit. Odinioara aceasta castitate era impartasita copiilor.

Fiecare era special antrenat prin exercitii combinate cu grija pentru a permite elevilor sa discearna cu repeziciune Sursa (intelectuala, emotionala, instinctiva, sau sexuala) la tot ce ei resimteau. Aceasta educatie dadea tinerilor puterea de a-si stapani simturile cu rezultatul: castitatea devenea cel putin posibila, ei fiind capabili sa-si controleze toate perceptiile senzoriale si sa nu ia un lucru drept altul. Erotismul, dintr-odata, putea sa devina o arta, iar arta iubirii a cunoscut in aceasta perioada un rafinament de care nici nu avem idee. Sufismul este dovada acestui lucru si in secolul trecut in Rusia se mai puteau intalni inca ecouri slabe ale sale.

Iubirea fara divinatie este rudimentara. Un amant trebuie sa poata ''ghici'' sau ''divina'' dorintele iubitei sale cu mult timp inainte ca ea sa devina constienta de ele.


 El trebuie s-o cunoasca mai  bine decat se cunoaste ea insasi,  daca vrea sa o poata iubi mai mult decat se iubeste ea insasi, in  asa fel incat ea sa poata deveni perfect''ceea ce este'' fara proriile sale eforturi constiente.


 Eforturile sale constiente, atunci cand iubirea va fi mutuala, vor fi pentru el. Si astfel fiecare din ei va lucra in mod delicios pentru perfectiunea celuilalt.

Dar aceasta stare nu e tangibila la nivelele spirituale ale constiintei: ea nu poate fi decat un fruct al artei lucrului asupra ta.


 Toti au nostalgia ei, chiar si cei mai cinici. Dar marea majoritate a oamenilor pun la indoiala pana si posibilitatea ei. 


Cu toate acestea o asemenea iubire este posibila cu conditia ca cei doi amanti sa fie dispusi sa invete cu umilinta unul de la celalalt. 

Cum sa inceapa? 


Indragostitul atunci cand este pe punctul de a-si vedea iubita sa se intrebe ce ar putea el sa-i aduca, sa faca sau sa spuna pentru a-i crea o delicioasa surpriza. 


La inceput, nu va fi vorba de ceva care sa o surprinda in intregime, vreau sa spun ca ea va sti ca a avut acea dorinta si va fi cu siguranta incantata ca iubitul ei a stiut sa i- o ghiceasca. 


Mai tarziu ''surpriza'' va putea intr-adevar sa o surprinda si se va minuna: 


''Cum ai stiut ca asta ma va face atat de fericita, pentru ca nici eu insami nu am stiut?''   


Eforturile constante  pentru  a preveni dorintele iubitei sale, atunci cand n-au aparut inca in constiinta ei vor fi metoda iubirii constiente.

A sti sa conduci cu fermitate si sa lasi lucrurile in voie: iata unul din cele mai mari secrete ale fericirii in dragoste. 


Pentru fiecare tragedie, cauzata de circumstante exterioare (Romeo si Julieta) sunt mii de drame care au fost  provocate de indragostitii insisi. 


Cum ei nu au stiut nici momentul si nici modul de a 'conduce cu fermitate'' nu invoca nici miscarile care ar trebui sa  lase lucrurile in voia lor si indeplinesc tot rau aceasta operatie. Replicile muntelui Vermisberg sunt pline de cadavrele amantilor care n-au stiut sa se paraseasca (unul din ei voiau separarea dar celalalt n-a permis-o).

In majoritatea cazurilor apropierea a fost rea. Indragostitii s-au lansat intr-o minune fara sa se fi gandit la mijloacele de a iesi din ea. 


Se intampla adesea ca primele cinci minute ale marii intalniri sa decida tot viitorul relatiei. 


Dar marea iubire stie atat sa se daruiasca cat si sa se stapaneasca. In orice caz trebuie stiut ca atunci cand unul din cei doi doreste separarea datoria celuilalt este sa i-o permita.

Gelozia este vipera paradisului, infernul cerului. Emotia cea mai dulce este atunci infectata cu veninul cel mai acru. 


Totusi exista un remediu pentru gelozie si anume iubirea constienta, dar acest remediu este inca si mai greu de descoperit decat de suportat raul. 


Cura de Barba-Albastra este dificila: ea consta intr-o totala reeducare a corpului si a simturilor."

11/17/2010

TACEREA SI PACATUL

„Tacerea deplina este o cale cu totul in afara vietii, buna pentru un om in desert sau intr-o manastire. Poti pastra tacerea in asa fel incat nimeni sa nu observe. Toata problema este ca noi vorbim prea mult. Daca ne-am limita doar la cuvintele cu adevarat indispensabile, asta s-ar putea numi a pastra tacerea.

La fel este si in alte domenii: hrana, placerile, somnul; pentru fiecare lucru este o limita a ceea ce este necesar. Dincolo de asta incepe pacatul, care inseamna tot ceea ce nu este necesar.

Oamenii, in sensul general al cuvantului, nu merg nicaieri.

Pacatele sunt cele care tintuiesc omul intr-un loc, cand el a decis sa mearga, si pentru ca este capabil sa mearga.

Ele sunt pentru oamenii care urmeaza “calea” sau se apropie de ea.

Din acel moment, pacatul este ceea ce opreste un om, ceea ce il  ajuta sa se minta pe sine si sa-si imagineze ca lucreaza cand de fapt, el doarme.  El este cel care il adoarme pe om, cand acesta a decis sa se trezeasca.

Ce adoarme omul?

O spunem inca o data: tot ceea ce este inutil, tot ceea ce nu este indispensabil. Indispensabilul este totdeauna permis, dar dincolo de asta incepe hipnoza.

Sa ne amintim totusi, ca asta nu se refera decat la cei care lucreaza sau cred ca o fac.

Activitatea consta in a te supune voluntar unei suferinte temporare, pentru a te elibera de suferinta eterna.

Oamenilor le este frica de suferinta. Ei vor placerea acum, in momentul urmator si pentru totdeauna.

Ei nu vor sa inteleaga ca asta este un atribut al Paradisului, pe care trebuie sa-l castige.

Asta este necesar nu din ratiunea sau in numele vreunei legi morale, arbitrare sau interioare, ci pentru ca daca omul a obtinut placerea inainte de a o fi castigat, el nu va fi in masura sa o pastreze si placerea va deveni suferinta.

Esential este ca omul trebuie sa fie capabil sa o cucereasca si sa o pastreze.

Cine o poate face nu mai are nimic  de invatat, dar drumul care duce acolo trece prin suferinta.

Cine isi inchipuie ca asa cum este, poate profita de asta, se inseala mult si, daca poate sa fie sincer cu el insusi, atunci va veni momentul in care isi va putea da seama de asta. "

GURDJIEFF