Scrutaţi-vă menirile fiinţii: nu-s oamenii făcuţi să fie fiare, ci pelerini ai binelui şi-ai minţii.
Dante Alighieri - Infernul

Traducere de George Pruteanu

She's only happy in the Sun - Ben Harper

7/16/2010

Logica mintii umane



Madalina a renuntat... toata lumea afirma ca era implinita, ca avea tot ceea ce isi doreste un om intr-o viata...dovada ca toata lumea aspiră numai la lucruri exterioare...aspiră la succes, aspiră la bogatie, aspiră la confort, şi aspiră la o persoană cu care sa imparta tot acest fast pecuniar...

Împlinirea sufletului este ceva cu mult mai simplu decat toata lumea crede ca este...fiintei nu ii trebuie nimic din tot fastul exterior, si nu-i trebuie nimic din ceea ce poate impresiona lumea...nu ii trebuie nimic din ceea ce lumea afirma ca reprezinta implinirea unui om...

dimpotrivă....fiintei ii trebuie ceea ce lumea ia in deradere...ii trebuie solitudine, in care sa poata arunca toate mastile la gunoi, in care sa poata razbate prin carapacea pe care societatea il forteaza pe om sa si-o construiasca cu migala, cu renuntari, cu eforturi, cu frustrari ingropate adanc in inima...

Madalina avea aproape tot ceea ce speră o minte de om sa primeasca de la viata...dar nu avea nimic din ceea ce speră fiinta, esenta sufletului nostru...faptul ca nu a impartasit cu nimeni ceea ce ii framanta mintea, dovedeste ca logica mintii ne poate distruge...teama ca dezvaluirea framantarilor ei ar putea sa o faca de ras, a fost mai puternica decat vointa de a-si clarifica nemultumirea perpetua pe care o simtea in adancul fiintei sale...

daca nu intelegi, daca nu reusesti sa dobandesti claritatea, daca nu reusesti sa observi si sa realizezi mecanismul de functionare al mintii,  mintea este foarte parşivă: iti ia sufletul in stapanire si ti-l "joacă" cum vrea ea...iti da iluzia ca "problemele" tale nu se vor rezolva niciodata, ca aceste probleme sunt esenta vietii tale si ca viata  nu merita traita, fara anumite lucruri pe care te pune sa ti le doresti - dar mereu altele, care iti rasar pe masura ce le dobandesti pe cele dorite mai inainte.

Mintea nu se opreste niciodata in a-ti furniza alte si alte dorinte, care te cufunda intr-o permanenta nemultumire, si care nu te lasa sa vezi ce merita sa iti doresti si ce nu, si mai ales, daca merita sa iti doresti, sau daca nu.

Mintea te orbeste. Mintea te surzeste. Mintea te nemultumeste perpetuu. Mintea este iadul nostru.

Iar daca stai in iadul mintii, si nu reusesti sa faci un salt care sa te elibereze de siretenia ei, vei muri si vei duce cu tine iadul.

Nu se pune problema ca Dumnezeu nu te-ar lasa sa ajungi in rai, in pace si in liniste, dar nu iti va placea acolo, pentru ca daca atunci cand traiesti nu iti place solitudinea, cu pacea ei, cu linistea ei, cu claritatea ei, nu iti va placea nici cand vei trece de poarta mortii si vei ajunge in atemporalitate. Duci cu tine tot iadul tau de nemultumire.

Ma doare atat de mult cand aud ca mintea a reusit sa mai pacaleasca un om: cum ca viata nu merita a fi traita pana la final, pana cand ea iti este luata, asa cum ti-a si fost data: fara sa te intrebe daca vrei sau nu. Pentru ca nu e nimic de vrut...e doar experienta noastra pe pamant, un cadou daruit noua, inainte de a intra din nou in atemporalitate, in vesnicie, unde nu exista nici timp, nici spatiu.

7/14/2010

Monedă de schimb

"FOR LOVE IS IMMORTALITY."
                                                                  Emily Dickinson

7/12/2010

Am gasit un blogpost despre iubire. E real!



L-am gasit AICI:


Ceea ce eu am experimentat este real, este cat se poate de real si numai ceea ce este real, este si adevarat! Iubirea nu este ceea ce multi cred ca ea ar fi.









“Iubirea care provine din minte este intotdeauna iubireura. Nu este vorba de doua cuvinte; este vorba intotdeauna de un singur cuvint: “iubireura”; intre ele nu exista nici o linie despartitoare. Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate…




Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa nici unul nu considera ca este vina lui.




In realitate, instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizind faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea. Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea.




Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta. Ea poate iubi, si poate face acest lucru fara sa transforme iubirea in ura; ea nu este otravita de ura. Fiecare este in cautarea iubirii, insa instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza cautarea nu este potrivit; si de aici – esecul. Iar oamenii, vazind ca iubirea aduce cu ea numai ura, se inchid in ei insisi, zicind: “Iubirea este o prostie”. Construiesc un zid solid pentru a se apara impotriva iubirii. Facand insa acest lucru, vor fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vor fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros…





Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rand sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti.




Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult – este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata. In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi.




Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi – pur si simplu – plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti.




Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja.




Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei… Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze… S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc.




Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru.




Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar mainile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, ramin goale.





Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb.




Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.“

Eliberare

Teama te face mic şi ne-nsemnat,
de-ai fi tu, cel mai mare om de stat!
te împresoară şi-ţi încinge inima
cu-n cerc de fier - metal inferior
şi nu-ţi mai lasă sentimentele să curgă liber;
te umple de rugină şi te seacă,
de nu te mai înduri, a dărui cuiva vre un căuş de apă.
îţi închide ca-n cuşcă, libertatea - care-ţi este dată
şi dreptul de-a alege...

E teama subtilă a îndrăgostitului că-şi pierde cucerirea;
E teama carieristului că nu-şi va mai atinge fericirea;
E teama artistului că ar putea fi fluierat, şi că
nu smulge-aplauze, sau că-i doar ignorat;
E teama tuturor! că nu e agreat,
că nu-şi primeşte doza, de falsă afecţiune
cu care lumea l-a-nvăţat.

Ce-aştepţi de fapt? de ce ţi-e teamă?
Dacă tu inima-ţi pui în tot ce faci,
de ce ţi-e teamă?...Că nu placi?
Orice ai face - punându-ţi sufletul în adevăr,
Este sublim! un act perfect, chiar demn de-nvidiat!
nu trebuie mai mult, de alţii-apreciat!

Iar tu, te afli în faţa mulţimii tremurând imperceptibil...
şi iubirea de la, şi pentru oameni, fuge de la tine,
fiindcă nu poţi fi credibil...

De ce ţi-e teamă? chiar huiduit de-ai fi!
Nu care cumva, ţi-e teamă c-ai putea muri?
Că măştile în care lumea băgatu-te-a forţat,
Vor cade moarte şi vei rămâne, un om foarte curat?
Nu te mai amăgi... că teama nu îţi vine de altundeva
şi nu mai muta vina, că te-nspăimânt-altcineva;
Chiar tu eşti teama, recunoaşte-n clipa asta!
ca-n veci, putere să nu mai aibă-asupra ta! Şi basta...

am scris-o pentru Daniel Iancu...dar eliberarea de teama este necesara oricarui om, pentru a deveni o fiinta umana.

7/10/2010

Martor ...



Ce e iubirea?

E-un iureş nebun de cuvinte?

Nicidecum. E-adevărată ieşire din minte.

E curcubeu de simţăminte,

E-al treilea atom de oxigen, ozonul

Inimii, iar nu logica rece de creier, în cuvinte.



E frământare de carne încinsă-n dorinţe?

Nicidecum. E-o fremătare de aripi de înger.

E gelozie fierbinte şi dependenţă nebună, de a fi împreună?

Nicidecum. E imaculata şi răcoroasa căldură a fiinţei.



Să nu vă amăgiţi cu ce nu e;

Ce pare, nu e ; ci apare,

Doar când durerea limpezitu-s-a

în lumina înţelegerii, urmare.

Iar cântul ei tăcut dispare ochilor iscoditori.

Se ferecă în mijloc; şi acolo ne-ncetat tresare...

Tresare şi nu moare...nu mai moare...



Doi ani mi-a luat...azi se-mplinesc...şi nu regret nimic, decât că i-am aflat idealul, pe care nu i l-am putut da...era al altcuiva...şi totdeauna va visa la ea...la ideal...eu am încetat a mai visa la ideal...căci îl port în inima şi fiinţa mea...

7/09/2010

Vedenie




de Victor Hugo

Ieri am văzut un înger zburând deasupra mea...
Se potolea furtuna pe unde el trecea
Şi-naltele talazuri se linişteau pe mare!...

 - O!...Înger, cu-aripi albe,
În noaptea asta neagră, pe cine cauţi oare?...

El mi-a răspuns că vine
Anume pentru mine,
Vrând sufletul să-mi iee!...
Şi-am tremurat de spaimă, când am văzut minunea
Că îngerul cu aripi avea chip de femeie...

Cu braţele-nălţate spre el, atunci i-am spus:
 - Cu ce mai rămânea-voi, când tu zbura-vei sus?
Dar el tăcu...
Şi cerul se-ntuneca treptat...

 - Vai!...Sufletul meu, Înger, de-l iei - l-am întrebat - 
Unde să-l duci?...Răspunde-mi...
În care lume nouă?... În care-mpărăţii?...
Dar el tăcu...
 - O! Înger, din care ceruri vii?
Şi cine eşti?...Eşti moartea sau eşti viaţa?...Spune!...

Şi umbrele mai negre prindeau să se adune,
Cernindu-mi albul Înger, ce-mi spuse:
  - Sunt Amorul!...

Avea sclipiri de fulger, pe frunte, Zburătorul...
Şi-n umbra-n care ochii îi străluceau sub gene
Goneau fugari luceferi, prin albele lui pene!...



7/07/2010

Death...

Ori câte stele ard în înălţime
Ori câte unde-aruncă 'n faţă-i marea:
Cu-a lor lumină şi cu scânteiarea
Ce-or fi 'nsemnând, ce vor - nu ştie nime.

Deci cum voeşti, tu poţi urma cărarea;
Fii bun şi mare, ori pătat de crime:
Acelaş praf, aceeaş adancime!
Iar moştenirea ta şi a tot: uitarea!

Par'că mă văd murind: în umbra porţii
Aşteaptă cei ce vor să mă îngroape,
Aud cântări şi văd lumini de torţii.

O, umbră dulce, vino mai aproape,
Să simt plutind deasupră-mi geniul morţii
Cu aripi negre, umede pleoape.

Eminescu -Sonet
cu formele şi punctuaţia autorului

Keith Jarrett-Death and The Flower

7/04/2010

Dunărea "a dat pe de mărgini"

Ca urmare a ploilor abundente din tara, Dunarea s-a ridicat la un nou nivel istoric, doborandu-le pe toate cele dinainte si a inundat in totalitate locul de promenada al galatenilor. Asta pentru ca la Galati e punctul in care se varsa Siretul in Dunare. Din 8750 mc de apa care curg intr-o secunda pe Dunare la Galati (in mod obisnuit are 2500mc) , 2800 sunt veniti cu Siretul.

Galatenii se duc si privesc intr-o tacere trista nivelul Dunarii care a ajuns la baza scarilor falezei. A venit valu' si le-a luat locul cu care galatenii se mandreau...aveau si de ce , fiindca la Braila, faleza nu este amenajata ca la Galati. Am si cateva poze.




Daca mai ploua, toti galatenii se pot face scafandrieri... ca in sceneta "Scafandrierii" de Tudor Musatescu, cu Radu Beligan, Giugaru si Birlic, care povesteau cum "a dat Marea Neagra pe de margini" si au intrat in Constanta "mii de kile de apa", cum a intrat un vapor intr-un cinematograf...si ca Dunarea se varsa in mare, la Galati, AHAHAHA!

Daniel Iancu a fluierat ploaia...dar tot a venit valu'

Am aterizat din concediu si am gasit o buna parte din tara maturata de ape. De la Forever Folk am aflat ca sucevenii stiau ce o sa urmeze, fiindca a trecut pe-acolo Daniel Iancu fluierand ploaia, si prevenindu-i ca vine valu' si le va lua nu numai calu'...dar vor ramane tineri si liberi...este cat se poate de evident ca dupa acest recital, baietii stiau macar la ce sa se astepte. Patriot om... ahaha!

Pentru ca fiecare avem o America in noi sau, Born to be Free


Am o nepoata care s-a nascut acum cateva zile la New York, deci cetatean american, desi parintii ei traiesc in Romania. Pe langa altii trei nascuti la Los Angeles, am bucuria de a serba si eu ziua de 4 iulie alaturi de americanii din familia mea!

Dar exista o America in fiecare din noi! Omul dintotdeauna si-a dorit crearea unei noi lumi eliberata de prejudecatile vechii minti, iar America acest lucru a reprezentat, eliberarea de prejudecatile asa-zisului vechi continent european. Numai ca oamenii nu au inteles ca fara iubire nu poti face ceva care sa dureze, care sa fie cu adevarat eliberator de prejudecati. Caci, capitalismul, ca si comunismul, aplicate de oameni cu adevarat plini de iubire, ar fi fost la fel de bune si la fel de eficiente.

Astazi traim un capitalism feroce, care ne diferentiaza, care ne clasifica in functie de numarul de digiti ai conturilor pe care le avem in banci, ne ierarhizeaza in functie de titlurile atarnate de gat, de cunostintele acumulate in cortex, si de abilitatile dobandite sau innascute. Adica, din punctul de vedere al societatii, lumea se imparte in oameni care au devenit "cineva", oameni care nu sunt "cineva" dar aspira si lupta toata viata pentru acest titlu, si ratati.

Dupa parerea mea, omul reprezinta cu mult mai mult decat vrea sa ne inoculeze societatea ca el ar fi. Daca in locul titlurilor si conturilor din banci, oamenii ar cauta doar sa fie mai iubitori, nu ar mai exista in lume nici saracie, nici razboaie, nici conflicte, nici tari, nici patrii, ci doar un singur univers; un ocean de viata cu multe, multe picaturi, care mai de care mai stralucitoare in lumina dobandita prin propria iubire a fiecaruia.

Lumea a fost si va ramane mereu la fel, iar schimbarea ei se poate face doar schimbandu-ne fiecare pe noi insine, nu pe ceilalti. Fiecare se poate schimba doar pe el insusi. Cine crede ca este ceva in neregula cu lumea, are el insusi o problema, fiindca nu doreste sa se schimbe pe el, ci vrea ca lumea sa se schimbe, pentru ca el sa se simta bine.   

Scara iubirii este singulara, fiecare o poate urca doar singur. De aceea lumea nu se poate schimba, pentru ca le lipseste dorinta de a urca singuri o poteca dureroasa, plina de stanci ascutite care taie in carne vie si elibereaza sufletul din inchisoarea proprie fiecaruia.

 America s-a vrut a fi eliberarea spiritului din inchisoarea mintii europene, dar scopul s-a pierdut pe drum, sau mai degraba a degenerat in goana absurda dupa o bunastare materiala, pecuniara.

Bunastarea trupului, a inchisorii, poate aduce bunastarea spiritului doar daca fiecare constientizeaza ca fiinta lui este stapanul mintii si nu invers. In caz contrar, rezultatul este inca o America, America fiecaruia, asa cum a ajuns ea sa fie astazi. Pentru ca fiecare dintre noi poarta o America in el insusi, care ar putea deveni cu adevarat oaza noastra de iubire, doar intelegand...intelegand totul. Fiindca numai intelegand, ceea ce este bun creste, iar ceea ce este rau dispare de la sine. Iar libertatea este la inceput, nu la sfarsit, fiindca nimeni nu iti poate da libertatea, adevarata libertate, daca nu o ai in tine insuti. Libertatea de pre-judecati, de tipare, de etichete.

Cand vine vara in viata fiecaruia dintre noi, este timpul ca fiecare sa isi descope America din el insusi, taramul iubirii si al intelegerii, al compasiunii si al pacii interioare. Iar fericirea este data de vara insasi, ea este acolo intotdeauna, in fiecare anotimp  al vietii noastre...

Summertime - Ella Fitzgerald & Louis Armstrong 

Summertime and the livin' is easy
Fish are jumpin' and the cotton is high
Oh your daddys rich and your ma is good lookin'
So hush little baby, don't you cry
One of these mornings
You're goin' to rise up singing
Then you'll spread your wings
And you'll take the sky
But 'till that morning
There's a nothin' can harm you
With daddy and mammy standin' by...


 

7/02/2010

Love keep us alive...

O piesa superba, ca toate piesele Eagles-ilor...Vocea lui Don Henley este unica...ritmul basistului lor, Timothy Schmit, ma innebuneste...in mod placut, evident! iar chitaristul, chiar traieste muzica, nu doar o interpreteaza la chitara...ma topesc dupa piesele lor: alunec, sau mai exact ma preling pe scaun in jos, intocmai ca in desenele animate!


I was standing
All alone against the world outside
You were searching
For a place to hide

Lost and lonely
Now you've given me the will to survive
When we're hungry...love will keep us alive

Don't you worry
Sometimes you've just gotta let it ride
The world is changing
Right before your eyes
Now I've found you
There's no more emptiness inside
When we're hungry...love will keep us alive

I would die for you
Climb the highest mountain
Baby, there's nothing I wouldn't do

Now I've found you
There's no more emptiness inside
When we're hungry...love will keep us alive

I would die for you
Climb the highest mountain
Baby, there's nothing I wouldn't do...

I was standing
All alone against the world outside
You were searching
For a place to hide
Lost and lonely
Now you've given me the will to survive
When we're hungry...love will keep us alive
When we're hungry...love will keep us alive
When we're hungry...love will keep us alive...

 

I Can't Tell You Why...

Vocea este a basistului de la Eagles - Timoty Schmit...superb si solo-ul de chitara al lui Joe Walsh.

Look at us baby, up all night
Tearing our love apart
Who'd be the same two people who lived
through years in the dark?
Ahh...
Every time I try to walk away
Something makes me turn around and stay
And I can't tell you why

When we get crazy,
it just ain't right,
(try to keep you head, little girl)
Girl, I get lonely, too
You don't have to worry
Just hold on tight
(don't get caught in your little world)
'Cause I love you
Nothing's wrong as far as I can see
We make it harder than it has to be
and I can't tell you why
no, baby, I can't tell you why
I can't tell you why

Every time I try to walk away
Something makes me turn around and stay
And I can't tell you why

No no, baby, I can't tell you why
I can't tell you why
I can't tell you why

Lying eyes - povestea dintotdeauna

Piesa  "Lying eyes" a Eagles-ilor, are exact la inceput, cateva acorduri identice cu cele dintr-o piesa de-a lui Daniel Iancu, una pe care probabil, o va avea pe cel de-al treilea album.


City girls just seem to find out early
How to open doors with just a smile
A rich old man
And she won't have to worry
She'll dress up all in lace and go in style

Late at night a big old house gets lonely
I guess every form of refuge has its price
And it breaks her heart to think her love is only
Given to a man with hands as cold as ice

So she tells him she must go out for the evening
To comfort an old friend who's feelin' down
But he knows where she's goin' as she's leavin'
She is headed for the cheatin' side of town

You can't hide your lyin' eyes
And your smile is a thin disguise
I thought by now you'd realize
There ain't no way to hide your lyin eyes

On the other side of town a boy is waiting
with fiery eyes and dreams no one could steal
She drives on through the night anticipating
'Cause he makes her feel the way she used to feel

She rushes to his arms; they fall together
She whispers that it's only for awhile
She swears that soon she'll be comin' back forever
She pulls away and leaves him with a smile

You can't hide your lyin' eyes
And your smile is a thin disguise
I thought by now you'd realize
There ain't now way to hide your lyin' eyes

She gets up and pours herself a strong one,
And stares out at the stars up in the sky.
Another night, it's gonna be a long one.
She draws the shade and hangs her head to cry.

She wonders how it ever got this crazy.
She thinks about a boy she knew in school.
Did she get tired or did she just get lazy?
She's so far gone she feels just like a fool.

My oh my, you sure know how to arrange things.
You set it up so well, so carefully.
Ain't it funny how your new life didn't change things?
You're still the same old girl you used to be.

You can't hide your lyin eyes
And your smile is a thin disguise
I thought by now you'd realize
There ain't no way to hide your lyin' eyes
There ain't no way to hide your lyin' eyes
Honey, you can't hide your lyin' eyes

Tic-tac...



Secunde de haos si secunde de vis...
Promontoriul sperantei in al mortii abis;
Stralucind deasupra-i roua lacrimilor mele
Ce uscandu-se, ridicatu-s-au la stele.

Clipa de lumina ce vii de ma-nvii
si-apoi, fara mila mortii ma predai...
Si-n tacere, cu durere ma supun 
ingenunghez si mor, apoi invii;
si ma gasesc mai vie, ca iar sa ma supun...
Caci, cum de-as putea sa te-ndur,
Supliciului amintirilor sa ma supun?

 Si-asa imi petrec viata... si gandurile-apun...
si-atunci cand se ridica, prin moarte  ma rapun.